Expozitie cu arta aborigena la Bucuresti

The Dreaming - Expo 15 oct - 6 nov la Buc

Vestea despre expozitie mi-a venit pe cale orala, de la o prietena care a auzit de la o prietena. Si cum sunt dependenta de frumos si de arta, am zis sa arunc o privire. Asa ca m-am dus mai aproape de cer, in Skytower, sa caut frumosul printre nori si anume la etajul 34. Ca de obicei, fara sa stiu nimic, vrand mai intai sa-l simt, apoi sa-l stiu si sa-l gandesc. Si am dat peste asta :

Vesele ca o sambata dupa-amiaza si colorate. Mi-au mers la suflet ca painea calda.

Insa, "there is more than meets the eye ", caci acestea nu sunt simple picturi, ci povesti pe panza. Fiecare element decorativ este simbol.

Artistul isi deapana istoria personala, a familiei si a comunitatii. Arta este supravietuire si identitate. Ancora intr-o lume in miscare in care iti pierzi reperele.

Expozitia face si o paralela timida intre cultura populara romaneasca si cea aborigena si veniturile realizate prin vanzari vor fi folosite tot pentru initiative culturale mestesugaresti.

Nu-mi esti, nu mi-ai fost si nu-mi vei fi

Nu-mi esti, nu mi-ai fost si nu-mi vei fi

Restul sunt povesti de adormit copii,

Restul sunt promisiuni nechibzuite,

Vise albe in nopti nedormite.

Ti-am fost concret, tu mi-ai fost vis

Ti-am fost lumina, tu interzis

Ti-am fost un pod, tu m-ai trecut

Si ai plecat, in absolut.

Mi-au mai ramas nopti de pripas

Fara de somn si fara glas

Si trup pulsand peste saltea

Cu rani de jar si catifea.

Toamna peste coline (Lutry)

Pisica de fereastra e acea pisica ce filozofeaza in loc sa prinda soareci.

 

Pasari si lac si toamna.

Soare varatic peste peisaj ruginiu. Lacul si cerul sunt una in albastrimea lor.

 

Undeva in zare se aud rasete si incurajari.  Maratonul anual de pe drumurile de piatra dintre coline se intinde pe 30 de kilometri de taram de vis.

O casa de lemn pierduta intre vii ii tine de urat unui copac singur.















Viile isi plang strugurii, deveniti lacrimi.













 Cu o frunza s-o face toamna ?

Colina aluneca bland catre lac sa ii spuna o poveste.

Oare ce-si vorbesc intre ele casele de piatra de sute de ani ?

Iedera imbraca ziduri si tristeti autumnale.

A ruginit toata zarea. Viile se pregatesc pentru visarea de o iarna.

Toamna si mustati de soare peste Lavaux. Drumul se pierde printre coline...

Iubire surda

Nu ma stiai si nici n-ai vrut

Eu am tacut albastru-mut.

Tu ai aprins lumina peste vina

Si ai plecat schiop, in surdina.

Picasso

 



















Cercuri si patrate si culori violente,

Vopseluri de apa, multa apa sarata

Si miros putred de toamna rosie

Asta sunt cand pasesc

Si pasesc stangaci pe strazi goale,

pe strazi tacute,

pe strazi reci.

Toamna in București