miercuri, 29 ianuarie 2014

Colt de Elvetie in poze si versuri

  
"Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură."


"Trecea un om pe drum aseară,
                        Trecea cântând încet pe drum,
                        Ştiu eu? poate cânta să-i pară
                        Drumul mai scurt, ori poate cum
                        Era aşa frumos aseară,
                        Poate cânta ca să nu-l doară
                        Că-i singur numai el pe drum?"





"Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă"
"între noi sunt kilometri fără sfârşit de autostradă
reparată din banii dumneavoastră
o pădure sau două şi o tăcere
sau două" Cristiana Popp

"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă."


"Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde
Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos."

luni, 13 ianuarie 2014

Jurnal de Elvetia - fila 3

Distributia de ziare

Ziarele sunt  depuse in niste cutii la care oricine are acces. Trebuie doar sa ridici capacul si poti lua ziarul. Pentru a plati exista o fanta in care poti baga monede. Cutiile nu sunt pazite.

Supermarketul

Pentru a usura munca celor de la casa, fiecare are posibilitatea de a lua un aparat de scanat si a-si scana produsele pe care le baga in cos. Cand ajungi la casa, dai scannerul si platesti in functie de ce scrie pe el.

Imi plac aceste doua idei pentru ca simplifica procesul. Sa mergi pe incredere poate fi benefic pentru toata lumea. Bila alba pentru Elvetia.

Mi-ar placea sa mearga si in Romania lucrurile de genul asta.

vineri, 10 ianuarie 2014

Jurnal de Elvetia – fila 2

sau Sacul, oul si copacul

1. Legea sacului
Elvetienii isi voteaza unele legi la nivel national si altele la nivel local. Una dintre legile locale votate la Montreux este cea a sacului de gunoi « oficial », care se diferentiaza de sacii obisnuiti printr-o taxa adaugata la pret. Banii stransi astfel ajung la centrul de triere a deseurilor. Astfel, daca faci mult gunoi, platesti mai mult si banii ajung unde trebuie. Legea e votata de cetateni si nu de politicieni, cu aplicare de la 1 ianuarie.
PS. Ma intreb cum se descurca proaspetele mamici, avand in vedera ca zece saci minune costa mai mult decat un sampon si un balsam impreuna.

 2. Oul 
Preferam sa mancam pui crescuti in aer liber, sa nu vedem, sa nu aflam ca animalele au fost chinuite. Pe etichetele de produse bio gasim un adevarat imaginar despre ce pui fericiti mancam, ce lapte autentic bem, ce paine aducatoare de sanatate savuram. Si totusi...Pe eticheta maionezei pe care am mancat-o, scria :... « galbenus de ou, 46 % (crescut in aer liber) »...
Ma intreb cum or fi reusit sa creasca in aer liber galbenusul ? Cu ce il hraneau ? Cat spatiu avea la dispozitie sa sara zglobiu ?



3. Copacul 
Acesta este unul din afisele campaniei celor de la UDC (Uniunea Democratica de Centru) pentru schimbarea sistemului in politica imigrarii. Propunerea a fost respinsa de Consiliul National si de Consiliul Statelor, dar va fi supusa votului public in februarie.

 Pe mine ma sperie copacul asta, pare fioros. Si l-au mai si pus peste tot...

marți, 7 ianuarie 2014

Jurnal de bord de Elvetia - fila 1



Primele zile in Elvetia. Descopar incetisor. Locul acesta e calm, frumos, nemiscat. Functionarii si vanzatorii sunt politicosi si zambitori. Pisicile grase si infoiate vaneaza cu un aer de importanta. Lacul pare nesfarsit cu muntii iesind din apa. Creste albe. Jocuri de lumina pe oglinda lacului, pescarusi si rate. Cate o ambarcatiune ratacita. Copacii au toti placute cu numele lor. Batraneii dau buna ziua. Pe colina, un castel cu vii intinse. Castelul Castelanului - cata lipsa de inspiratie pentru a alege un nume ! Elevi zgomotosi iesind de la scoala. Soare si un caine care ofteaza. Singuratate.

Lacul Léman...si Strumfii








luni, 6 ianuarie 2014

Amintiri de la scoala auto

Primul curs de legislatie. Ajung cu intarziere si intru rusinata in clasa. Din salita decorata cu stopuri si semne de circulatie ma privesc ochii curiosi ai cursantilor.
 - Intra, nu e problema, imi zice profesorul, un barbat pe la 50 de ani.
 Scrutez salita, pentru a gasi un loc liber. Nu gasesc nici o banca neocupata pentru a nu deranja pe nimeni. Toata lumea sta la culoar asa ca dau la o parte un baiat serios si ma asez langa el la perete. Profesorul reia cursul netulburat.
 - Si acum iubitilor, notati. "Numarul 7. Intrebuintarea cu stiinta a unui automobil spre a fi condus de catre o persoana care se afla intr-una dintre situatiile aflate la punctul 6, se afla sub influenta alcoolului si/sau drogurilor, sufera de o boala psihica".
Notez constiincioasa cot la cot cu ceilalti, fara sa stiu prea bine ce. Habar nu am ce e la punctul 6, dar mi se pare nepoliticos sa intreb. Trag cu ochiul la colegul de langa. Numerotase frumos paginile si pe ultima scria 5. Am o brusca senzatie de intoarcere la scoala. Acele cursuri unde era important sa notezi, nu sa intelegi.
Domnul profesor trece la punctul 8 :
 - Conducerea unui "A-mare", care : nu este inmatriculat, este prevazut cu "NR I" false, a fost radiat din circulatie.....
Se uita la noi :
 - Stiti ce inseamna radiat, iubitilor ? Noi il privim in tacere asteptand sa-si raspunda la intrebare.
- Scoaterea din circulatie. Poti sa duci vehiculul la unul din centrele de colectare remat. Sau daca nu vrei sa te desparti de el - prima masina si prima iubire sunt importante - poti sa-l pastrezi in gradina.
Se intoarce catre o bruneta cu picioare lungi din prima banca :
 - Tu, Beatrice, poti sa-l tii in gradina ta de 6000m patrati din Popesti.
 - Gradina mea nu are 6000m patrati, ii raspunde bruneta.
- Bine, in gradina ta de 1000m patrati.
In absenta unui raspuns din partea brunetei, continua monologul :
 - Punctul 9, iubitilor. Organizarea si/sau participarea in calitate de "CA" la intreceri neautorizate pe "DP". Asta o fac mai mult baietii decat fetele. Nu o sa o vedem pe Beatrice de exemplu la curse de masini.
Si ora continua molcom cu acelasi monolog amuzant, cu acelasi "iubitilor" si multe remarci la adresa lui Beatrice care le primeste in tacere. Dupa punctul 12, ma prind ca era vorba de trecerea in revista a infractiunilor. Ajungem la contraventii, iar colegul meu de banca imi cere o foaie. I se terminasera. Si aflu ca una din contraventii este folosirea unor placute de inmatriculare care nu corespund standardului. Domnul profesor se indreapta catre tabla pe care o sterge cu grija. Sunt fascinata de felul in care curata ceea ce scrisese cu cateva minute inainte, fiind atent sa nu lase nici o urma.
- De exemplu, iubitilor, numarul acesta... Scrie frumos : B 01 ER - ...poate fi scris BO1ER, fara sa pastreze spatiile adecvate. Acesta nu corespunde standardelor. Poate fi si - se uita la noi si sterge "ER" - BOI.
Nimeni nu zice nimic si domnul profesor continua :
- Dispozitivele care perturba functionarea mijloacelor de monitorizare a traficului. De tip anti-radar si nu detector de radar - accentueaza el. O sa-mi multumiti pentru ponturi. Poate o sa vreti sa ma scoateti si la restaurant, glumeste. Dar aveti grija ca eu nu mananc orice. Numai proteine, fructe de mare, spune el si se uita la Beatrice. Nu sarmale si altele de genul asta. Se aseaza la biroul lui si continua :
 - Acum cateva zile am iesit cu nevasta la restaurant. Si avea femeia pofta, si-a luat caracatita sau calamari trasi in pesmet, sa vada cum e. Nu i-au placut si i-am adus acasa. Si ce credeti ? Nici cainele meu nu a vrut sa manance. Bineinteles ca i-am inlaturat pesmetul, ne precizeaza el. Dar ce rapid am fost azi ! Am si terminat ! Gata ! Gata, iubitilor !
Noi suntem nedumeriti. Ma uit la colegul meu si la carnetelul care mi s-a dat inainte sa vin.
- Nu ar trebui sa ni se puna prezenta undeva ?, il intreb.
- Nu stiu, dar asta vreau si eu.
 - Hai sa-l intrebam.
Studentii erau toti ingramaditi in jurul biroului lui, in picioare in expectativa.
 - Cine s-a inscris de doua saptamani sa vina sa ii pun prezenta, spune el. Restul sa mai astepte.
Ma vede dezorientata.
 - Dumneata, domnisoara. Da-mi carnetul. Incerc sa ii spun ca eu am venit de mai putin timp, dar nu ma asculta. Imi ia carnetul, il deschide.
 - Dar tu te-ai inscris sambata.
 - Da.
 - Data viitoare atunci. Si ies nedumerita intrebandu-ma cum va sti ca am fost la curs daca nu a notat nicaieri. Inca nelamurita ma indrept catre casa dupa ceea ce a fost primul meu curs de legislatie auto.

Arhivă blog