Se pravali alene pe bancheta
Si se uita mirata la valiza
Cea grasa ca un peste mare
Si nu-i gasi intrebuintare,
Nici loc s-o puna la perete.
Se-nsuruba atuncea pe bancheta
Pastrand in ochi acea mirare
Poate un om din asistenta
Sa-i vina intr-ajutorare
S-o scape de povara ingrozitoare.
Tacerea groasa ca smantana
I se iti printre urechi.
Lasa valiza pleasca -n drum
Si -nchise ochii
Ca intr-un somn profund.
Dar cum nu-i chip sa treaca
Nici cea mai mica musca
D-apai voinic cu umeri
Cat casa-mparateasca
Fu nevoita sa isi ia averea
S-o mute repede alaturea.
Valiza cea cat pestele de mare
Statea gata sa cada
In orice imprejurare.
Atunci voinic inalt
O intoarse fara preget
Se si lovi la deget
In greaua incercare.
Femeia grasa ca un lac de munte
Nici nu privi, nici multumi.
Se-ntoarse pe o parte
Si adormi.
