Cine a fost cuminte anul asta se bucura azi. Mos Craciun aduce bucurie in sufletele copiilor mici si mari. Cautati cu atentie sub pom, poate nu v-a uitat nici pe voi desi eu stiu ca nu ati fost cuminti:)
Va urez un Craciun fericit alaturi de cei dragi, cat mai multe cadouri si numarul de kilograme acumulate sa fie invers proportional cu numarul sarmalelor mancate :)
Iar lui Miscu care imi citeste mereu blogul ii urez sa aiba parte de multe kilograme de peste proaspat si de pisi multe:)
Neogen este o retea de socializare destul de populara in Romania. Atat de populara incat o prietena de-a mea m-a tot batut la cap sa ma inscriu si m-am inscris. Numai ca nu prea mi-am folosit contul de Neogen si intr-o zi am decis sa il sterg.
Cum dezactivam un cont Neogen
Asa ca m-am interesat despre procedura de stergere a contului, dar si a informatiilor care ma privesc din baza lor de date. Dezactivarea contului se face online. In urma ei, am primit mailul urmator:
Salutare Ruxandra,
Acest mesaj iti confirma faptul ca profilul tau este dezactivat. Din acest moment informatiile din profilul tau nu mai apar pe site sau in cautari si nu vei mai primi nicio notificare pe email.
Daca vei dori ulterior sa iti reactivezi profilul, poti face acest lucru prin simpla logare pe site cu adresa de email si parola contului tau si confirmarea reactivarii.
Numai bine,
Echipa Neogen
Conditiile de confidentialitate Neogen
Toate bune si frumoase, numai ca emailul asta imi da de inteles ca datele mele personale raman in baza lor de date. In plus, informatiile apar in contiuare in cautari. Daca ma interesez mai departe, descopar urmatorul paragraf in conditiile de confidentialitate Neogen :
Conform Legii nr. 677/2001, beneficiati de dreptul de acces, de interventie asupra datelor, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale si dreptul de a va adresa justiţiei. Totodata, aveti dreptul sa va opuneţi prelucrarii datelor personale care va privesc si sa solicitati stergerea datelor. Pentru exercitarea acestor drepturi, va puteti adresa cu o cerere scrisa, datata si semnata la contact@neogen.ro sau prin posta pe adresa societatii noastre.
Le-am trimis mail acum aproape o saptamana la contact Neogen si nu am primit inca raspuns.
Neogen - va urma
Sunt hotarata sa relansez cererea si sa va tin la curent cu ce se va intampla. Asta pentru persoanele care mai au chef sa se inscrie...
O lege a confidentialitatii interesanta
In urma cautarii mele de articole despre confidentialitatea datelor, am gasit si un articolas interesant de citit.
Cine nu a folosit pana acum un motor de cautare? Sau cine nu a auzit de Google sau de Yahoo ? Toata lumea are o idee despre ce e vorba. Totusi, mi se pare necesar sa adancesc subiectul pentru ca nu poti vorbi despre SEO fara sa nu vorbesti despre motoarele de cautare. Si nu poti vorbi despre motoarele de cautare fara sa nu vorbesti despre functionalitatile lor. Si o sa incep cu cel mai popular motor de cautare din Romania si nu numai : Google.
Google este de departe cel mai popular motor de cautare din Romania si asta de ceva vreme. Atuurile lui sunt binecunoscute : o pagina ergonomica, rapiditate, si zice-se pertinenta. Printre avantajele lui se mai numara si multitudinea de servicii gratuite pe care le ofera, cum ar fi gmail, Google Groups, iGoogle, Google Reader etc. Este un motor dinamic care dezvolta tot timpul noi servicii si functionalitati. Ar fi prea multe de spus despre Google, dar eu ma voi multumi in acest articol sa arat doar cateva dintre functionalitatile sale de cautare urmand sa adancesc subiectul in articolele viitoare.
Desi cu Google putem personaliza cautarea noastra la maxim, homepage-ul lui este foarte simplu si pune accentul pe casuta de cautare.Se incarca repede si furnizeaza rezultatele repede.
Pentru cei care stiu ce cauta, Google propune mai multe filtre. Mai jos, o mica schema cu optiuni de personalizare a cautarii (clic pe imagine pentru a o mari) :
Se simte in aer. E din ce in ce mai frig si miroase a iarna, sunt din ce in ce mai multe luminite, din ce in ce mai multa lume te intreaba ce faci de Revelion. Ca niciodata, anul asta nu am planuri magnifice, asa ca ma gandesc din timp ce pot face ca sa previn deprimarea de Craciun care intervine invariabil in preajma sarbatorilor.
Cred ca deprimarea asta isi are originile in perioada copilariei. Cand esti mic, Craciunul pare o poveste, nimic nu se compara cu cadourile de Craciun, sau cozonacii calzi si aromati de-abia scosi din cuptor. Pe masura ce cresti, farmecul dispare, dar incerci in fiecare an sa regasesti aceeasi magie si sfarsesti prin a fi dezamagit.
Super planul meu contra acestei dezamagiri era o tona de ciocolata si un munte de filme bune. Si ignorarea completa a tot ce inseamna sarbatori. Si totusi, planul nu a functionat. Sarbatorile au venit timide mai devreme. Ajunge sa te plimbi in oras ca sa vezi luminitele. Mos Niculaie a batut deja in geam. Cum poti sa le ignori? Nu poti.
Si totusi dupa ce am dat nas in nas cu ele, cu sarbatorile, deprimarea nu ma mai sperie asa de mult. Sa ma explic. Prima intalnire a fost de Mos Niculaie. Si s-a soldat cu luminite multe multe, cu kurtosi colaci din cei cu scortisoara si nuca, fierbinti si cu colinde. Seara am iesit sa ma plimb in parcul de langa mine, amenajat mai frumos ca niciodata. In ciuda frigului de crapau pietrele parcul era ticsit de lume. Peste tot printre copaci, mosi craciuni, reni si oameni de zapada din lumini. Un brad gigantic frumos impodobit domina locul plin de mucosi care se zbenguiau. As fi pus si poze drept dovada, dar buna mea prietena cu care am fost mi le-a promis dar nu mi le-a dat inca.
A doua intalnire cu sarbatorile a fost in seara asta cand am vazut concertul de Craciun al corului Madrigal de la Conservator. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa imi placa asa mult, dar mi-a placut desi nu e genul de muzica pe care il ascult in mod obisnuit. O sala plina, 2 bisuri... nu a fost rau :)
Dupa aceste experiente inca ma mai tem de venirea sarbatorilor, dar poate ca se vor intampla si lucruri bune. Cine stie?
Pentru toti cei care se sperie ca mine de sarbatori, le dedic colindul de mai jos cu corul Madrigal :
Putem oare vorbi despre moralitate la motoarele de cautare ? Motoarele de cautare impun niste reguli pentru clasificarea siteurilor care se vor in folosul utilizatorului. Scopul lor este sau ar trebui sa fie afisarea de rezultate cat mai pertinente. Acum, daca e sau nu asa, fiecare dintre noi poate spune dupa propria experienta.
Un exemplu de astfel de regula este faptul ca Google iubeste siteurile care au multe linkuri care directioneaza catre ele. El "vede" aceste linkuri ca niste voturi de incredere pentru un site si il puncteaza pozitiv. Oare putem spune ca un site care are linkuri multe care directioneaza catre el este un site bun? Nu neaparat. Sau ca putem gasi ce ne trebuie mai degraba pe un astfel de site? Nu neaparat. Si apoi ce facem cu reversul medaliei ? Ce facem cu siteurile care cumpara astfel de linkuri ? Google spune ca penalizeaza aceste "parteneriate", dar daca facem o mica ancheta, o sa vedem astfel de siteuri bine clasate. Atunci putem oare considera ca aceasta regula este in folosul utilizatorului? Ca este o regula "morala"?
Whitehat versus blackhat
Baietii buni, versus baietii rai. Daca intrebi Wikipedia, iti va spune ca termenii whitehat si blackhat nu s-au referit la domeniul SEO de la inceput. Whitehat erau hackerii "buni", care se ocupau cu securitatea sistemelor IT, pe cand blackhat erau baietii rai, cei care spargeau retele si creau virusi. Si totul porneste de la western-uri, unde eroii pozitivi aveau palariile albe, pe cand cei rai aveau palariile negre.
In SEO, whitehat sunt eroii pozitivii care joaca dupa regulile motoarelor de cautare si care au ca scop nu numai optimizarea pentru motorul de cautare, dar si pentru utilizator. Caci asa spune etica motorului de cautare: siteul trebuie sa fie conceput in primul rand pentru utilizator. Avantajul acestor tehnici este durabilitatea : nu alegi drumul cel mai usor, nu risti ca siteul tau sa fie dezindexat.
Blackhat sunt baietii rai care pun accentul pe optimizarea unui site pentru motoarele de cautare, in dauna utilizatorului, sau incercand sa insele motorul de cautare. Spamdexing, linkfarming sau cloacking sunt cateva dintre tehnicile folosite. Rezultatele apar mai repede ca in cazul whitehat, dar exista si un mare risc ca siteul sa fie dezindexat. Tehnicile blackhat nu sunt deloc apreciate de motoarele de cautare.
O realitate gri
Acum ce e de facut? Faci un site pentru utilizator care nu ia in considerare criteriile algoritmilor, adica joci dupa cum canta motoarele de cautare si risti sa fii depasit de siteuri care nu sunt atat de scrupuloase sau faci un site ca sa fie bine vazut de motoare fara sa te gandesti deloc la utilizator, adica daca esti bine vazut pe Google ce mai conteaza restul? Realitatea e undeva la mijloc si in general e bine sa multumesti si utilizatorul si motorul de cautare.
Am lucrat in SEO o perioada. De fiecare data cand cineva ma intreba cu ce ma ocup si eu spuneam SEO, intrebarea care venea invariabil dupa era : Cu ce ? Totusi, oricine are un site oricat de mic ar trebui sa stie despre ce e vorba.
SEO este prescurtarea pentru Search Engine Optimisation. Bine, bine, dar optimizam motoarele de cautare ? :) Ei bine, nu. Este vorba de a face siteul nostru prietenos pentru motoarele de cautare. Dupa cum stim, motoarele de cautare indexeaza o multime de siteuri si nu toate apar pe primele locuri :) Ar fi cam greu dealtfel... Noi in SEO facem hocusul pocusul nostru si bum! siteul apare pe pozitii fruntase :) Sau asa ar trebui... Bine, de cele mai multe ori apare :)
Cu ce se mananca SEO ?
Ok, hocus pocus... dar ce faceti voi mai precis ? Pai optimizam anumite elemente ca sa corespunda criteriilor motorelor de cautare. Motoarele de cautare functioneaza dupa algoritmi care le ajuta sa claseze siteurile dupa anumite criterii. Pai si care sunt algoritmii motoarelor de cautare ? Nimeni nu stie cu exactitate pentru ca motoarele de cautare dezvaluie numai ce vor. Restul trebuie sa il aflam singuri facand experimente. Sunt mai multe elemente ale unui site interesante pentru cei care vor sa faca SEO, iar eu voi dezvalui in articolele urmatoare cateva dintre ele.
SEO si ergonomia
Pentru oricine are un site, SEO este incontestabil important. Dar nu este totul. SEO se ocupa doar de optimizarea unui site pentru motoarele de cautare. Dar cum ramane cu optimizarea unui site pentru vizitatori ? De cate ori nu ati intrat pe un site si l-ati parasit repede pentru ca nu intelegeati nimic din el ? Ergonomia trebuie sa ocupe un loc la fel de important ca si SEO in conceperea si optimizarea unui site. Trebuie intotdeauna sa va ganditi daca informatia si structura siteului este clara si poate fi usor inteleasa de oricine ar intra pe site. Pentru ca scopul nu trebuie sa fie doar a aduce vizitatori pe site, dar a-i si pastra.
Pentru cine vrea sa sape mai adanc, puteti citi un articol detaliat despre SEO pe Wikipedia.
Cati dintre locuitorii Bucurestiului isi cunosc orasul? Pierduti in cotidian, uitam sa deschidem cu adevarat ochii la ce se afla in jurul nostru. Si uite ca iti vine un prieten in vizita din alt oras si te intrebi cam ce i-ai putea arata. Pai Casa Poporului, Muzeul Satului... Bine, si altceva? Pai nu stiu... Ia sa ma uit pe internet sau sa-l intreb pe vecinul...
Si constati ca Bucurestiul nu este pus in valoare. Descoperi o puzderie de monumente lasate in paragina din diverse interese economice sau pentru ca nu ar aduce castig pe termen scurt.
Sunt totusi cativa temerari, iubitori de istorie si de senzatii tari care isi iau inima in dinti si pornesc sa exploreze locurile uitate si ingropate in gunoaie.
Asa am descoperit eu existenta forturilor, gratie unor asemenea prieteni. Totusi, nu multa lume stie de ele, cel putin nu din anturajul meu. 36 de forturi si baterii au fost construite de catre Carol I, intre anii 1882-1894 ca sa apere Bucurestiul. Ele se regasesc de-a lungul soselei de centura si sunt in ruina si ingropate in gunoaie astazi.
Ieri am aruncat o privire la cel de langa comuna Afumati. Am vazut o cladire mare, ascunsa discret sub o colina verde, cersind atentie.
Inauntru, liniste ca intr-o catedrala. Coridoare lungi si intunecoase, pustiu, un farmec straniu. Gunoaie pe ici pe colo de la cei care l-au considerat loc de petrecere.
O cladire imensa, un crampei de istorie lasat in delasare cu potential turistic interesant. Am iesit din fort frustrata de situatie si trista. Nu inteleg de ce cei care trebuie nu vad potentialul acestei cladiri si nu sunt destul de interesati de a face ceva.
Revin la vechea intrebare, care ramane vesnic de actualitate inca de pe vremea lui Caragiale : "Spuneti-mi, eu cu cine votez?"
Se aproprie turul doi al alegerilor si intrebarea asta ma arde din ce in ce mai rau, fara sa pot spune ca am gasit argumente sa sustin vreunul dintre cei doi candidati. Poate ca voi vota ca majoritatea romanilor cu vot orb, adica fara sa stiu prea bine de ce il votez pe unul sau pe celalalt, sperand sa fie bine.
Care ar putea fi argumentele pentru care m-as decide pentru vreunul dintre ei? In mod sigur, nu pentru ca unul dintre ei pocneste copii in perioada electorala de fata cu ziaristi si multa lume si nici luand in considerare zvonurile defaimatoare despre celalalt. Desi daca e sa ne uitam in presa, cam astea ar trebui sa fie criteriile definitorii. Numai despre asta se vorbeste. Nici nu ar trebui sa il votam pe cel cu cea mai buna campanie marketing. Ar fi mai simplu asa :)
Cand am pus intrebarea aceasta unui prieten, am primit un raspuns interesant : vezi ce planuieste fiecare sa faca odata ce e presedinte, vezi in ce masura s-ar potrivi asta cu situatia actuala si asa vei stii. Simplu, mi-am zis. Hai sa caut informatiile.
Si am intrebat in stanga si in dreapta. Cineva trebuie sa stie.... Ei bine, nu. Nu zic ca nu exista persoane care stiu, zic doar ca nu am intalnit eu pe cineva care sa imi dea detalii. Si asta spune ceva despre cum isi fac cunoscuta programa. Despre oamenii care merg la vot si despre cum se voteaza. Daca se voteaza, pentru ca am intalnit multi care sunt dezamagiti si care nu vor sa voteze.
Cei care voteaza mi-au expus argumentele lor, unele interesante si de luat in considerare, dar nimeni nu a luat ca argument planul pentru viitorul mandat si situatia actuala.
Atunci m-am indreptat spre vechiul meu prieten Google. Am gasit crampeie de actualitate dar si pagini defaimatoare la adresa unui candidat sau ala altuia. Se pare ca Google nu da rezultate destul de pertinente sau ca aceasta informatie nu e la vedere pe internet.
Cu de dedicatie pt Helen, articolul despre qwan ki do, asa cum il vrea ea :)
De cateva saptamani m-am reintors la sala dupa o pauza de cativa ani buni. Aici am avut o surpriza placuta : cativa din fostii mei colegi de acum cativa ani se intorsesera si ei. In loc sa fie cum ma asteptam adica lume noua, straina, sa ma simt pierduta si sa-mi fie greu, m-am trezit cu vechi prieteni bucurosi sa ma vada, dar si cu noi colegi. M-am simtit ca si cum m-as fi intors intr-o familie. Si cine zice ca nu e bine sa te intorci la vechile iubiri ? Poti avea surprize placute...
Dar ce este qwan ki do?
Toata lumea care nu cunoaste confunda qwan ki do cu aikido, din cauza pronuntiei asemanatoare si a notorietatii celei din urma. Este destul de frustrant la un moment dat, de aceea simt nevoia sa explic un pic, chiar cu riscul de a fi plictisitoare. Wikipedia graieste si nu se inseala : qwan ki do este o arta martiala chino-vietnameza care are varsta mea, adica destul de tanara :) creata de maestrul Pham Xuan Tong, este o arta complexa, in care gasesti ce vrei: tehnici de auto aparare, exercitii de intretinere, o multitudine de lovituri si blocaje, dar si elemente spectaculoase si nu in ultimul rand tehnici de arme. Nu o sa intru in detalii, informatii mai ample, se gasesc pe net si nici scopul acestui articol nu este descrierea qwan ki do-ului. Oricum, cea mai buna cale de a descoperi ce este, este de a practica :)
De ce qwan ki do?
La inceput din intamplare, apoi din placere. De ce ? N-as putea spune. Dar m-am reintors ca la o veche dragoste, la fel ca si colegii mei.
Si totusi nu qwan ki do-ul in sine este subiectul acestui articol. Ci nevoia fiecaruia de a gasi ce am gasit eu in qwan ki do. Pentru unii qwan ki do-ul este fotografia, pentru altii chitara. Am cunoscut doctori pentru care meseria lor este "qwan ki do". Care este qwan ki do-ul tau?
Ieri am purtat o discutie interesanta cu un adept al reincarnarii si al predeterminarii. El incerca sa ma duca pe "calea cea buna", cu argumente destul de bune. Eu sustineam teoria haosului si a intamplarii. Din pur spirit de contrazicere:) Si spiritele s-au incins...
Totusi, credinta se defineste prin faptul ca nu exista dovezi. Sau pentru mine, cel putin. Crezi, pentru ca nu stii sigur. Poti alege sa crezi sau nu un lucru, dar nu poti sa ii impui celuilalt sa creada. Pentru mine nu credinta intr-o teorie anume a fost problema in discutia respectiva ci dorinta lui de a-mi impune propria lui parere ca Adevarul.
Pentru mine, fiecare e liber sa creada in ce vrea, si credintele celorlalti trebuie respectate. Ii respect credinta si sunt bucuroasa pentru el ca si-a gasit calea chiar daca nu coincide cu ce cred eu.
Nu sunt de acord nici cu cei care iau in deradere credintele celorlalti, considerandu-i naivi pentru ca vor sa creada in ceva care nu exista pentru ca nu e dovedit. Nu exista dovezi palpabile nici intr-un sens nici in celalalt. Nu sunt eu cea care sa le gaseasca:)
Si consider ca in sine, credinta nu e un lucru rau. Face parte din bagajul sufletesc care ne ajuta sa fim mai buni.
Daca fiecare ar fi respectat credinta celuilalt, cred ca am fi putut sterge usor cateva intamplari sangeroase din istorie...
O sa povestesc o istorioara care ar fi putut fi o fictiune daca nu s-ar fi intamplat ieri.
Sala de votare, in liceul din cartier. O zi frumoasa cu soare, oamenii, tineri cu copii sau batrani se indreapta discutand catre vot. O femeie pe la vreo 60 de ani nedumerita, cere lamuriri zambind tinerei din fata ei, care trebuia sa se asigure ca votarea merge bine, sa stranga semnaturile si sa dea stampila.
- Nu va suparati, daca vreau sa votez pentru parlament bicameral, cum fac?
- Daca vreti parlament bicameral, nu e nevoie sa votati. Votati doar daca vreti unicameral.
- Bine, va multumesc, zise femeia, credula, zambind in continuare.
Mai tarziu, cand isi dadu seama ca ceva e in neregula, se intoarse :
- As vrea sa votez si eu pentru referendum.
- Imposibil, ati zis deja ca nu vreti sa votati si s-a pus o liniuta in dreptul numelui dumneavoastra.
Si da, aceasta povestire nu este o fictiune. Rezultate pentru referendum la aceasta ora, sursa HotNews : "77,4% au votat pentru Parlament Unicameral".
Una dintre descoperirile mele de acum cateva luni a fost Google Reader si cat de folositoare pot fi fluxurile rss pentru cineva care are un domeniu de interes si mai multe siteuri pe care le consulta des. Google Reader ca si alti clienti de rss ne permite sa urmarim noutatile de pe siteurile care ne intereseaza cu conditia ca acestea sa aiba integrate fluxurile pe site. Personal, sunt interesata de noutatile in SEO, dar si de ce se intampla in jurul meu. Pentru SEO am gasit repede siteuri interesante. Pentru actualitati insa, nu. V-ati intreba de ce, de vreme ce toate ziarele au varianta online. Pentru ca ceea ce caut eu nu este pur si simplu un ziar oarecare ci un ziar in care sa am incredere, care sa nu urmareasca diverse interese si care sa nu uite care ar trebui sa fie obiectivele presei : impartialitate, subiecte interesante care sa ne priveasca pe toti, acuratete, informatii complete si nu partiale etc.
Nu doresc sa urmaresc un ziar care sa imi vorbeasca despre sanii nu stiu carei vedete, sau cine cu cine s-a mai casatorit, cine pe cine a inselat sau altele de genul, nu doresc un ziar care sa aiba ca ratiune vinderea unui produs sau al altuia, nici un ziar complet angajat care sa vada lucrurile doar din punctul de vedere al cuiva. Asa ca am inceput sa imi intreb prietenii. Raspunsul pe care l-am primit a fost o enumerare a ziarelor existente fara nici un fel de recul sau categorisire. Oare toate ziarele sunt bune sau nimeni nu se ingrijeste despre ce citeste atata vreme cat e un ziar cunoscut ?
Cred ca primul pas spre a schimba ceva este sa stii despre ce e vorba. O data diagnosticul pus, poti incerca sa cauti solutii. De aceea e atat de important sa avem o presa impartiala. Si in acest moment este mai important ca oricand sa stim. Ma intreb cati dintre noi spun ca si cetateanul turmentat din O scrisoare pierduta, "Spuneti-mi, eu cu cine votez"?
Deci, ma puteti ajuta sa gasesc un ziar asa cum caut?
A fost o vara speciala petrecuta la Paris, ultima de genul asta care mi-a deschis ochii asupra mai multor lucruri.
Imi place Parisul. Nu pentru ca e un oras istoric, nu pentru ca e mai frumos din punct de vedere arhitectural, sau pentru ca e mai sofisticat. Imi place Parisul pentru ca oamenii par mai putin stresati desi au si ei problemele lor, pentru ca e intotdeauna muzica in metrou sau pe strazi, pentru ca ei au acea joie de vivre care ne lipseste.
Parisul pe care l-am descoperit eu nu este Parisul monumentelor, nici Parisul cluburilor de noapte sau Parisul cumparaturilor. Parisul pe care l-am descoperit eu este Parisul de zi cu zi. Mersul la munca. Croissantul de dimineata la cafeneaua din colt. Seara pe malul Seinei cu o sticla de cidru si prieteni. Discutii filozofice, politice sau pur si simplu amuzante. Glumele colegilor de munca. Restaurantul marocan de jos, cu patronul zambitor care are intotdeauna o vorba buna. Acesta este Parisul la care vreau sa ma intorc.
Sambata dimineata este pentru mine un moment fericit : cafea si ziar.... Intr-un astfel de moment fericit am descoperit un articol interesant in Le monde diplomatique. Articolul este in limba franceza si vorbeste despre conditiile de munca si drepturile angajatilor din Statele Unite si nu numai.
Inceputul, incendiar : 11 000 de angajati dati afara in urma unei restructurari la o companie americana. "Trebuie sa ne debarasam de omenii care reprezinta vechea cultura. Daca nu, ei vor intoarce armele."
Oare cati dintre noi am avut de-a face cu macar unul dintre lucrurile descrise in acest articol ?
Am plecat la Berlin cu ganduri marete, sa discut cu oamenii despre diferentele culturale, sa fac mii de poze, sa vizitez muzee si sa scriu un super reportaj. Nu prea mi-am atins obiectivele, dar am petrecut de minune si am intrezarit si cateva fatete ale orasului.
Primul lucru pe care l-am aflat : este greu sa te pierzi in Berlin. Totul e foarte bine marcat, iar oamenii sunt foarte saritori si majoritatea cunosc engleza. Prima data in metro, cu un aer pierdut incercam sa imi dau seama cum sa iau bilet. Fara sa spun nimic, o fata se apropie de mine zambind, intrebandu-ma daca am nevoie de ajutor. A stat cu mine, explicandu-mi rabdatoare ce si cum.
Berlin Underground
O fateta pe care am descoperit-o a fost cea underground : squaturi si baruri underground decorate ciudat sau acoperite cu grafiti, bere ieftina, punkeri si punkeritze in numar mare. Fum de tigara sa il tai cu cutitul desi e interzis sa fumezi in baruri.
Un squat cu mai multe terase si baruri, dar si loc pentru escalada, o terasa pe nisip semanand izbitor cu cele de la Vama Veche unde o fata hippie face si vinde cercei, un bar cooperativ unde poti veni cu propria bere, un club punk cu concert live, iata cateva din locurile pe care le-am vazut.
Bauturi si mancaruri
Nu am facut o adevarata incursiune in bucataria berlineza. Nu am mancat nici macar strudelul pe care planuiam sa il mananc. Insa vezi restaurante si fast fooduri peste tot. Unde se aduna oameni simti aroma de mancare : curry, bucatarie indiana, fast food, prajituri si carnati, covrigei, ai de unde alege...
Preferatul meu est currywurstul (carnat cu sos de tomate si curry), aparent o specialitate locala cu o poveste romantica in spate (am auzit ca e si un film pe tema asta, dar nu l-am vazut), apoi mai sunt si covrigii, dar mai putin buni decat cei din Romania.
Nu am reusit sa evit cliseul si am baut bere la Berlin. Diferite feluri de bere, dar preferata mea a ramas Berliner :) Totusi nu m-am impacat si probabil nu o sa ma impac niciodata cu jaggermeister, alcoolul din ierburi.
Berlinul e verde
Berlinul este un oras cu multa verdeata si parcuri mari. In weekend berlinezii ies la gratar cu mic cu mare in parcuri si practica diverse sporturi (am vazut fotbal cu portile in miniatura, frisbee, voley si altele) sau canta. Si da, e interzis sa faci gratar in parc...
Muzee si monumente
Nu, nu am fost prin muzee si regret. In schimb, in timpul numeroaselor plimbari am vazut multe monumente dedicate holocaustului, dar si alte monumente si cladiri frumoase.
si da, am vazut si ambasada romaniei
Pozele din pacate sunt facute cu telefonul si arata ca atare... Iata cateva puse alandala din numeroasele preumblari :
Un prieten mi-a zis demult ca nu ar fi o idee rea sa scriu. Dar nu poti sa scrii daca nu ai subiecte si intotdeauna am simtit ca imi lipsesc subiectele. Si totusi... e de ajuns sa te uiti in jur ca sa vezi lucruri interesante, amuzante sau care merita sa fie povestite. Asa ca mi-am luat inima in dinti si deschid jurnalul de bord in asteptarea lucrurilor marunte sau mari care nu vor intarzia sa apara. Despre ce as putea sa scriu ? De la micile intamplari din viata de zi cu zi, la jurnale de calatorie sau la evenimente care ne schimba viata, la experiente profesionale inaltatoare sau aspiratii mai mult sau mai putin realizabile, blogul meu se vrea un amestec pestrit de experiente si idei.
Centrele mele de interes :
- experiente personale din viata de zi cu zi - coltisorul de lucru manual : bijuterii lucrate manual in poze lucioase si colorate - SEO - povestiri cu prsonaje mai mult sau mai putin reale - calatorii, dar nu in ultimul rand...
