Pe urmele lui Hansel si lui Gretel...la Piatra Mare

  

  

Nunta

E vara, lumea se casatoreste. Vrand nevrand m-am trezit si eu angrenata intr-o astfel de ceremonie. Prietena mea cea mai buna din timpul liceului si multa vreme dupa s-a casatorit weekendul acesta. In rochita eleganta cu fundita peste pantecul care ascunde o noua viata si cu ochii mustind de emotie. Si de bucurie calma. Danutz devenita materna chiar inainte de a naste. Si masina timpului m-a dus inapoi pe vremea cand eu eram blonda si ea era slaba batz si visam impreuna. Si ne impartaseam secrete. Si complotam. Si vorbeam despre baieti ore intregi si jucam remi ofticandu-ne rau de tot cand pierdeam.
Revenind in prezent, iata-ma intr-un rochitz elegant incercand sa nu fiu nervoasa si zambind soferului de taxi care gasea in orice stop pretext sa citeasca Gazeta Sporturilor. Drum cu oprire la florarie. Unde un pusti sucar cu ochelari de soare imi iese in intampinare in ghereta dotata cu aer conditionat. Cu maini experte imi insurubeaza un buchet roz peste care pune solemn un cartonas cu "Casa de piatra!" si imi da restul cu 5 lei mai putin fara sa clipeasca. Pesemne pretul pentru ca am avut de-a face cu un asemenea meserias. Revenind la vajnicul cititor al Gazetei Sporturilor dau comanda de linie expres pana la Starea Civila. Unde ma si depune dupa o conversatie pasionanta despre cat de greu e sa inlaturi parul de pisica si cat de bine e sa fii casatorit. Lucru pe care mi-l recomanda si mie cu caldura. Zambesc politicoasa pentru ca domnul e dragut. Capata o atitudine patern binevoitoare fara insa sa se dezica de politetea aproape ceremonioasa.
Iata-ma deci depusa la destinatie si parasita cu cele mai calde urari pentru mine si pentru prietena mea mireasa. Multa lume s-a casatorit weekendul trecut - activitate foarte productiva pentru demnii reprezentanti ai legii. 20 de lei la persoana care te intreaba daca il iei pe X in casatorie, inca 200 la fotograf inmultit cu 1 nunta la 10 minute, asta face... dar mai bine calculati voi. Sa fie intr-un ceas bun! Ajungem pe la 10, cand ceremonia ar fi trebuit sa inceapa la 10 jumate. Nu apucam sa facem multi purici afara ca o doamna guraliva ne baga inauntru. Ramane surda la argumente cum ar fi ca nu toata lumea a sosit inca si ceremonia incepe. Cum mai sunt inca persoane care asteapta afara, trebuie sa ne grabim. Iar ca sa fim eficienti si sa nu pierdem mult timp, doamna ne da indicatii regizorale si pur si simplu nu poti sa te pui cu ea. Cu un aer matern il tachineaza pe mire si ii spune miresei sa zambeasca la poze. Si pana sa te dumiresti, gata, au si facut pasul, e oficial. Au pus pe hartie ce aveau deja in inimi. Si momentul emotionant e scurtat de aceeasi doamna general care ne ajuta indatoritoare sa ne aranjam scolareste pe scara. Incropim o bolta de flori sub care mirii cumintiti de emotie pasesc solemn. Ploaie de confetti si orez. Care intra in toate locurile inadmisibile. Si apoi poze. Poze sub bolta umbroasa, poze in iarba. Poze cu blonda sexy, prietena cu mireasa. Pana sa terminam cu pozele mai ies doua cupluri. O mireasa cu buline si un cuplu batraior. Soarele topeste tot. Inotam in transpiratie si decidem sa ne indreptam spre urmatoarea destinatie pana sa disparem de tot sub caldura sa.

Casa lui Danutz e asa cum o stiam de ani, primitoare cu multe flori si linistita. Deocamdata e doar familia si eu - intrusul. Un intrus rasfatat la maxim de parca as fi fost in propria mea familie. Hamesiti, dam iama in sarmalele care se topesc in gura. Basculez un numar rusinos de marturisit aici.
Si oaspetii incep sa apara si se aseaza la mesele frumos aranjate. Femeile legate de o calda camaraderie sporovaiesc vesele. Ajutoarele la bucatarie s-au inmultit si le vad cu sortulete peste rochiile frumoase. Barbatii din familie au grija ca mesenilor sa nu le lipseasca nimic si mai ales bautura. Se rade, se danseaza si se chiuie. Mama miresei ar vrea sa joace si ea dar nu poate din cauza unor probleme de sanatate. Zambeste insa si e fericita. Mireasa are stele in priviri desi si-a pastrat limba ascutita. Dar mirele are constelatii intregi.
Eu am fost tranformata in jucarie de catre nepoata miresei. Zgamboiul slab ca o scandura cu ochii mari arunca porunci copiilor mai mici si nu numai. O alerg in jurul mesei sub privirile nuntasilor. Fac echipa cu un pusti de 4 ani. Cu mainile lui micute incearca sa o tina ca eu sa o pot gadila. Nu reuseste. Pustoaica alearga sprinten si trebuie sa ma folosesc de siretlicuri ca sa o pot prinde.
Se uita la mine cu ochi mari :
- Dar tu ramai aici, nu-i asa ? Sa-ti aduc ceva, un pahar de apa, de Cola ?
Reusesc sa scap de micul monstru fermecator cu ajutorul miresei si ma indrept catre casa pe cand soarele se pregatea si el de plecare lasand in urma caldura inabusitoare si niste nuntasi veseli.