Ar trebui sa existe o poezie a furiei pentru ca oamenii furiosi sa se salute. Sa-si vorbeasca. Sa se cunoasca pe dinauntru cu reverenta. Ar trebui sa existe o poezie a furiei, pentru ca fiecare sa dea mana cu ea, sa si-o priveasca in ochi si s-o taca. Ar trebui sa existe o poezie a furiei, sa fie citita cu glas tare in fiecare zi in piata mare. Pe rand, de toata lumea, cand rosu para, cand albastru. Sa i se permita sa fie, sa i se permita sa miste. Sa faca mici revolutii. Sa i se aloce un loc de frunte printre ceilalti ingeri.
Nu mai stiu cum sa¬mi impletesc
trairile cu ale tale
nici sa¬mi leg sireturile
cu maini sigure
cand te uiti la mine
cu ochi incerti
si astepti sa¬ti dau ceva
ce n¬am invatat niciodata.
Tac pentru ca stiu, cuvintele dor.
Dar si tacerea doare,
Nu¬i asa ?
Vestea despre expozitie mi-a venit pe cale orala, de la o prietena care a auzit de la o prietena. Si cum sunt dependenta de frumos si de arta, am zis sa arunc o privire. Asa ca m-am dus mai aproape de cer, in Skytower, sa caut frumosul printre nori si anume la etajul 34. Ca de obicei, fara sa stiu nimic, vrand mai intai sa-l simt, apoi sa-l stiu si sa-l gandesc. Si am dat peste asta :
Vesele ca o sambata dupa-amiaza si colorate. Mi-au mers la suflet ca painea calda.
Insa, "there is more than meets the eye ", caci acestea nu sunt simple picturi, ci povesti pe panza. Fiecare element decorativ este simbol.
Artistul isi deapana istoria personala, a familiei si a comunitatii. Arta este supravietuire si identitate. Ancora intr-o lume in miscare in care iti pierzi reperele.
Expozitia face si o paralela timida intre cultura populara romaneasca si cea aborigena si veniturile realizate prin vanzari vor fi folosite tot pentru initiative culturale mestesugaresti.
