Cald

Seara in Hanul cu Tei

Sunt in Centru, este seara

Bucurestiu-i de poveste

Mi-este cald si mi-este sete

Merg in Han sa uit de vara.

Am vreo douazeci de ani

Par balai si ochi sprintari

Nu mi-e frica de talhari

Fie ei si feti frumosi.

Hanul- popas cu racoare -

Pestera, intunecare,

Oaza ademenitoare.

Tu, timid cu ochi de foc,

Peste berea galbioara

Ma privesti cam intr-o doara.

Politetea-ti este scut

Si-mi arunci un zambet mut

Cat o mie de cuvinte.

Fata buna, fara minte

Imediat iti intru-n joc,

Fara ca macar sa stiu,

Si-mi aprinzi in suflet foc

Niciodata nu l-am stins.

Pleci nepasator in noapte,

Trubadur ratacitor

Si habar nu ai ca-n vene

Mie imi curge acum Amor.

Noapte la mansarda

Noaptea neagra se imparte,

Fix in jumatate.

Ne certam, facem clabuci

Tu ma imbii, eu te porcesc,

Te resping, dar te doresc,

Nu-i a buna.

Ziduri groase inaltam, 

Fortareata pentru suflet 

Cu mult sarg noi ridicam.

Printre sabii incrucisate,

Frici si lacrimi adunate 

Ne privim cu ochi timizi.

Cine face primul pas ?

- Vrei sa-mi vii o noapte ?

Ma intrebi cu jar in glas.

Cand zic nu, o iei din loc.

- Nu pleca, mai stai un pic 

Am si tremur si glas mic.

Insa tu te-ai suparat :

- Gata joaca, am plecat 

De nu e, n-a fost sa fie, 

Te-am lasat.

- Nu pleca, mai stai putin 

Zic din nou, un pic timid 

Vreau sa vin, chiar vreau sa-ti fiu.

- Bine, vino, dar acum.

Te astept demult deja 

S-a facut tarziu.

Trag cu sete din tigara :

- Hai, asteapta-ma afara.

Tu nu stii de cand te vreau 

Dar mi-e frica sa ma dau 

Sa ma pierd in plasa ta

Sa te port in carne vie 

Sa te scriu in poezie.

-  Am obosit 

De-al al tau joc neostoit 

Si de frica si de fuga 

De dorinta si minciuna.

De ma vrei, vino sa iei.

- Foame mi-e sa te ating 

Dor de carne, frig in oase,

Foc in ochi, lacrimi in piept 

Perna vreau sa-ti fiu si pled 

Sa te-adun, sa te incheg,

Sa te fac din nou intreg.

Si pasesc usor, fragil

Si-ti iau mana si te tin.

Pacea curge peste noi ,

Pasiunea nu-i razboi 

Ne dam zidurile jos

Ne-ntalnim pe la mijloc.

Cand cuvintele sunt spuse,

Nu raman umbre ascunse.

In mansarda din Bizet

Tu ma strangi tare la piept.

Carne calda-ti sunt si soapta 

Eu ma dau tu ma iei toata

Si cand vine dimineata 

Zambetul iti lumineaza fata.

Noaptea alba fara sens

Peste noi a curs lent

Ne-a adus in dar usor

Vis de vara trecator.

Amintire

Noaptea noastra din mansarda

Mi-a ramas ca amintire

Incastrata in pupile,

Cu miros de iasomie.

Mi-a ramas cald si voios

Peste trupul voluptos

Si o recreez de zor

Pe cand ceasurile mor

Pana nu va mai ramane

Gust de mere si de prune,

Si nici cantec de lauta

Pana timpul o va sterge,

O va mazgali alene

Pana ochii vor uita

Dulce, carnea ta.

Gelozie

Nu, nici bine n-am plecat

Ca tu m-ai uitat.

Ochii-ti mici cu gene lungi

Au privit si la alti blugi.

Alte fese le-au cantat

Noaptea pe-nserat

Versul imperecheat.

Alte buze si tot moi

Ti-au adus inima inapoi.

Parul negru unduios

Ti-a facut graiul duios.

Rosul de carmin pe buze

A lasat numai ventuze.

Si ai sters cu zel adanc

Umbra mea de cocostarc,

Barza mica si diforma

Pe care n-ai dat o ciorba.

Cu atata insistenta

Ai facut act de prezenta

Ca am si crezut un pic

Ca-ti sunt mai mult ca nimic

Si m-a luat un pic si valul

De era sa sar si calul

Insa uite m-am trezit

Lectia mi-am invatat

Sarea-n ochi am inecat

Asa, te-am aflat.

Si-am pornit din nou la drum

Tot cu gol si tot cu fum

Si-o sa uit fara tagada

Cum ai aparut in graba

Cum ai luat si ai mintit

Apoi ai plecat tiptil.

In patul tau

In patul tau e cald,

E albastru.

Sunt doua jumatati,

Iar eu ti-as cere una.

Mi-as lua jumatatea mea

Egala cu a ta

Si m-as incalzi la somnul tau.

Te-as trezi dimineata

Caci nu as mai avea rabdare 

Sa vad daca stii sa zambesti.

Ti-as bea si cafeaua

Si nu as zice multumesc,

Doar te-as privi printre gene.

Te-as purta apoi in mine

Ca pe un copil pe care nu-l cunosc.

 

La bar

Cu mana-n mana lui

Cu ochii-n ochii tai,

Tacerea-mi era scut.

Am tresarit cand te-am vazut.

Mi-erai si noapte pacatoasa

Si vina si lumina.

Eu te purtam in gand cu dor,

Strain cu corp de miere,

Cu inima de gheata.

Si ti-am cerut o bere.

Nu-mi esti, nu mi-ai fost si nu-mi vei fi

Nu-mi esti, nu mi-ai fost si nu-mi vei fi

Restul sunt povesti de adormit copii,

Restul sunt promisiuni nechibzuite,

Vise albe in nopti nedormite.

Ti-am fost concret, tu mi-ai fost vis

Ti-am fost lumina, tu interzis

Ti-am fost un pod, tu m-ai trecut

Si ai plecat, in absolut.

Mi-au mai ramas nopti de pripas

Fara de somn si fara glas

Si trup pulsand peste saltea

Cu rani de jar si catifea.

Discutie

 

Stau, ma perpelesc de dor

Si privesc cu ochi de caine

La calculator.

Si te vad ca esti acolo,

Taci tacere far' de veste

Prin ferestre.

Si-mi iau inima in dinti

Si iti scriu sa vad ce simti,

De mai minti.

Ca de obicei imi esti

Si tacere si povesti.

Ma provoci si nu vorbesti

Ma intrebi daca mi-e dor,

Cu umor.

Eu iti spun sincer ca da

Tu ma minti, stiu ca n-ai da

O para.

Imi zici ca daca n-ai scris,

Tot cu treaba ai fost prins.

Am pierdut, tu ai invins.

Grija n-ai si n-ai nici vis

Din adins.

Dimineata la cafea

 

Noaptea fuge, este ziua

Ploaia tocmai ce-a tacut

Soarele e inca mut

Norii tin o sindrofie.

Ies beteag din cort afara

In gradina de poveste.

Printre corturi, fara veste,

Iar se isca veselie.

Vreau cu gandurile mele,

Nu le-am mai stiut demult,

Fug de lume ma ascund

Am plecat, uite, nu sunt.

Dar cand telefonul suna

Ma surprind c-un zambet tamp

Si-ti citesc mesaju-ndata

Si-ti zic da, hai la cafea.

Si ma-nvart ca titirezul

Si te-astept, plec, iar revin

Pana ce sa ma calmez

Tu m-astepti, te enervezi.

La Ovidiu, pe-o bancuta,

Stam tacuti ca-n film cu muti

Eu as zice, tu n-asculti.

Vrei ceva - dar ce ? - nu stiu.

Si cafeaua se raceste

Mana ta ma-ncolaceste

Ma saruti lacom pe gura,

Ma privesti pe sub sprancene.

Am in ochi foame si miere,

Grija-n gand si ma dau tie.

Vreau sa-ti dau, dar poti sa iei ?

Nu stiu, nu stii nici chiar tu ce vrei.

Pe malul Mediteranei

 Pe malul marii inspumate

E-o mare de verdeata dantelata

Si-un sat cu case colorate

Sopteste povestiri de altadata.

E seara, marinarii s-au intors in port

Nevestele ii asteapta,

E zgomot si cazanul da in clocot

Ele se sprijina de poarta.

Si li se-aseaza-n brate usor

Ca sa mai uite un pic de dor

Pentru o scurta seara

Sa-si aminteasca ca e vara.

De vara vreau sa-mi amintesc si eu

In asfintit privesc la mare

Se-ntorc vapoarele usor,

Tu nu ai vesta de salvare.

Te vreau asa cum nu ma vrei

Te vreau asa cum nu ma vrei,

Ciorchine de strugure

Sa te gust pe furis,

Izvor de vorbe

Sa-mi astampar setea de om

Si calda vara

Sa traiesc in tine.

Tu fugi de mine si de tine

In taceri anodine

Care vorbesc mai mult decat cuvintele

Despre sfintele

porti de cetate

ferecate.

Vanatoarea

Tu ma petreceai cu ochii
Mandra, eu te respingeam
Si fugeam de-a ta privire
Nu voiam si nu stiam.

Vanator neobosit
Caprioare incolteai
Si din cand in cand cu coada
Ochiului tu ma priveai.

Si-ntr-o seara ca de smoala
Ai venit, erai julit
Mi-ai cerut un dans, umil
Ti l-am dat, n-am mai fugit.

Mi-am pus inima in piept
Si ti-am zis, ti-am zis drept
Ca mi-e frica si de tine
Dar mai mult imi e de mine.

Ai simtit miros de prada
Ai ramas, m-ai incoltit
Rana mi-ai adulmecat
Am fugit, dar prea tarziu.

Cearta

 

Ne sfadim de-o ora buna

Flacari ies acum pe nas

Ne privim ca si cocosii,

Pan' la strans de gat e un pas.

Nu, nici unul nu se lasa

Eu stiu sigur, am dreptate

Nu cedam, nici pe departe,

Ne intrecem in tirade.

Dar acum ca ies afara

Si gandesc pret de-o tigara

Uite acum imi vine-n minte -

Ca mi-esti drag - fara cuvinte.

Si cand ma intorc la tine

Te privesc ca la-nceput

Si iti imblanzesc uimirea

C-un cuvant si c-un sarut.

Barbatul bland

Barbatul bland
isi imparte zilele si noptile cu mine.
Cateodata ma ia cu el,
altadata il astept oftand pe canapea
cu o carte si o tristete.
Ma stie si ma vrea,
mai cu masura,
- masura e buna in toate -
mai fierbinte si aproape,
iar cateodata chiar inghetat.
Isi arunca valiza cu vise langa mine
si atunci pot si eu sa-l vad,
dar nu ades.
Altadata, pierdut in ganduri,
ma asculta politicos,
afectuos si iubitor
de acolo din nori de unde sta el.
Impartim cate o cina
la ceasul obosit al inserarii,
apoi ritualul tigarii de dupa.
Barbatul bland imi este in clipe marunte,
in zile insirate ca margaritare,
in bucurii si tristeti.

Sotului meu

Glob incandescent de soare

Mi-ai plantat sub pielea moale

Pleoapele mi le alini

Flori de mar in par anini.

Ca un vant peste o mare

Te strabat in lung si-n lat

Tu ma legeni cu candoare

Si asprime de barbat.

Si cand lunec in visare

Ma trezesti cu un suras

Si imi picuri stropi de ploaie

Peste ochii prea uscati.

Scrisoarea a II a

Imi tot vine chef duium

Dorul sa mi-l plang nedemn

Sa imi strang curaj nebun

Sa iti scriu un vers solemn.

Si sa-l duc asa departe

Peste munti si peste ape

Sa-ti ajunga intr-o seara

Poate chiar la primavara.

Cand tristetea te cuprinde

Sa te-nvalui in cuvinte

Daca sensul l-ai uitat,

De nu stii de ce-ai zburat.

Sa te strang beteag in brate,

Sa te-ascult ca atunci, demult

Si daca nu esti atent

Sa iti fur si un sarut.

Sa te mint cu duiosie,

Sa iti spun ca va fi bine

Sa te-nvalui in lumina

Sa te-acopar cu iubire.

Si cand aripa-ti se-ntreama

Sa te insotesc cu ochii

Cum dai roata-n zarea-ntreaga

Si te pierzi intr-o vapaie.

Floricico

Cu plete-n vant,
Cu ochii reci privind in sus
Mi te-ai ivit in cale.
Mi-am zis ca frigul nu-i destul
Si te-am lasat sa te asezi
Cuminte, langa mine.
M-ai inghetat si ai plecat
N-ai vrut sa vezi in nici un chip
Noianul de caldura
Ce ti-l dadeam arvuna
Si picura linistitor
Ascuns in taina ochilor.
Doar ale tale brate
Ma cunosteau
Cand ma incercuiai razand
Ca de o gluma buna.

Scrisoare netrimisa

Dragul meu necredincios,

Noi doi ne-am iubit frumos.

Ne-am iubit nebun, arzand,

Am trait trei ani visand.

Ai plecat fara de veste

M-ai lasat privind la creste,

M-ai lasat privind in zare

Fara nici o remuscare.

Vreau sa-ti spun c-aici e bine

Stiu sa respir fara tine

Stiu sa ma-ncalzesc la soare

Sa culeg flori de cicoare

Sa privesc catre-nainte,

Sa fiu copil fara minte.

Doar ca seara pe tacute

Incoltind pe nestiute,

Ca un vant usor de vara

Amintirea ta firava

Ma cuprinde peste suflet

Ma loveste ca un bocet

Ma atinge chiar in crestet.

Si atunci pentru o clipa

Ma preschimb, ma fac iar mica

Uit de toate, uit de frica

Si alunec in visare

Ca o barca pe o mare.

Tu si el

Doua fete de moneda
Una calda, una rece
Doi copaci cu crengi betege
Doua carti pe etajera.
Unu-i piatra dura, rece
Ma cuprinde-n nemiscare
Altu-i foc si e valtoare
Prin parjol hulpav ma trece.
Unul e, altul dispare.
Unu-i vis, altul nu doare
Imi atinge cu stupoare
Carnea mea frematatoare.