Tabere medievale si trubaduri - Part II

O vizita lenesa prin Bistrita


A doua zi, trezirea a fost dificila. Un dus se impunea, dar dusurile erau ca cele de pe plaja, descoperite si vizibile din orice colt al taberei. Si cine avea costum de baie la el ? Pana la urma ne-am spalat cum am putut si alungati de caldura din cort, ne-am hotarat anevoie sa vizitam Bistrita.

Din pacate nu am putut sa profitam de oras asa cum ar fi trebuit din doua motive : caldura imposibila si starea de oboseala avansata. Tot ce am reusit sa facem a fost sa ne plimbam alene in oasul linistit si insorit, sa ii admiram centrul, sa ne avantam pe stradutele elegante, sa ne bucuram de racoarea parcului M Eminescu si sa poposim insetati la terasa de langa Casa de Cultura, frumoasa ca o bijuterie. Nici gand de planul ambitios de a vizita cateva obictive turistice, cum ar fi Biserica Evanghelica, Turnul Dogarilor sau sinagoga cu cimitirul evreiesc. Sper insa sa am ocazia sa o fac alta data, pentru ca orasul merita vizitat.

Trubadurii

Membrii formatiei Haggard s-au pregatit toata ziua penrtu concert. Si-au acordat instrumentele, au potrivit sonorizarea si ne-au incantat auzul. Au discutat cu noi, au facut glume si ne-au avertizat ca se opresc din cantat daca vad copii fara protectii pentru urechi.

Poze de Daniel Coman si Paula Mihaiu

Concertul a fost unul dintre cele mai reusite pe care le-am vazut de multa vreme. Trupa germana prezenta in numar complet (18 membri) a reusit sa rezoneze cu publicul cum putini artisti pot face.  Au ajutat si cele cateva cuvinte in romana pe care le stia solistul, dar mai ales calitatea muzicii. Eu am ramas indragostita de vocea sopranei si nu cred ca sunt singura dupa reactia publicului.

Pentru a va da o idee de cum a fost : va amintiti concertele Michael Jackson cu fete tipand ? Ei bine, am avut si aici fete care tipau. Solistul a zambit, a zis ca ei nu sunt Backstreet boys :)

Unul dintre momentele speciale ale concertului :



Nu ne asteptam la asa ceva...

Sunt convinsa ca a fost un concert de neuitat si pentru ei, nu numai pentru public.

Linkuri :

Bistrita

Haggard pe Wikipedia 

Siteul oficial Haggard si programul de concerte


To be continued...

Tabere medievale si trubaduri - Part I

Weekendul trecut am facut o incursiune in Ardeal cu doua obiective : concertul Haggard din tabara medievala de la Bistrita si concertul Iron Maiden de la Cluj.

Romania vazuta din masina

Am pornit in tromba vineri, dis de diminata pe la 11 :) Caldura de cuptor intr-un Bucuresti aglomerat. La iesirea din Bucuresti am trecut prin Tunari si apoi prin Balotesti. M-a socat contrastul intre cele doua comune, vilele luxoase din Tunari comparate cu casele saracacioase si blocurile dezolante din Balotesti. Ai fi zi doua tari diferite.  Kilometrii se scurg cu repeziciune, iar eu apreciez existenta centurii de siguranta, singura care ma impiedica sa-mi iau zborul prin masina.

 Terenurile cultivate sunt inlocuite de sate insirate de-a lungul soselei, apoi iar de terenuri. Casele cu gradina din sud sunt inlocuite de case de tip nemtesc odata ajunsi in Ardeal. Fiecare sat are ca element central biserica, unele biserici fiind foarte vechi si din cand in cand zarim si ruinele vreunei cetati. Cate o caruta merge agale. Excursia asta ar fi putut sa ma scuteasca de o vizita la supermarket. De pe marginea drumului poti cumpara in functie de zona fructe, branza, miere, siropuri dar si multe kitchuri pentru turisti.

Tabara Medievala de la Bistrita

Ajungem intr-un final glorios la destinatie cand soarele statea sa apuna.  Odata cortul intins ne indreptam spre multimea de cavaleri si domnite care se plimba in partea "sociala" a taberei, la bancile amenajate pentru a bea o bere sau a manca un mic. Mancarea e scumpa si deloc variata, micii foarte mici, iar de baut, doar bere. Ai fi zis ca intr-o tabara medievala se poate gasi si vin, mied, cidru. Dar deh... Nu ne plangem, acestea sunt detalii minore, iar tabara e animata si noi uitam de oboseala. Gasim domnite cochete si mandri cavaleri dintre care cativa unguri darji, cu salvari, goi de la brau in sus, cu burta tronand la vedere, cu biciul la centura si privirea incruntata. Demni urmasi ai lui Attila. 

Trooper

Trubadurii care ne-au incantat vineri seara au fost membrii formatiei Trooper. Cei mai imbufnati au strambat din nas, cei mai entuziasmati au dat din plete. Multi tineri printre spectatori. Atmosfera a fost calduta. Fanii erau in delir, dar numarul persoanelor prezente era relativ mic. Acesta era doar antreul. Felul principal urma sa fie servit in seara urmatoare si a fost pur si simplu delicios. 

Aruncatori de flacari, saltimbanci si cruciati

Seara s-a contiunat in stil medieval spectaculos, cu lupte regizate, jongleuri, inghititori de flacari si bere in valuri. Dar si muzica medievala. Fomatia maghiara Bordo Sarkany a acompaniat jongleurii intr-un ritm cand lenes cand obsedant, vag oriental. Membrii formatiei, pitoresti. Un mustacios aprig cantand la flasneta (cred ca era flasneta), un mandru flacaias la lauta, un chelios  cantand la o toba imensa si un cimpoier, fiecare cunoscandu-si foarte bine meseria. 

  

Poze de Daniel Coman si Paula Mihaiu

To be continued...

Codul deontologic al ziaristului

Pe siteul Centrului Roman pentru Jurnalism de investigatie, am descoperit Codul deontologic al jurnalistului :

http://crji.org/content.php?id=35&l=1

Doua intrebari ma framanta in legatura cu acest cod :

 - In ce masura jurnalistii il cunosc si il respecta ?
 - In ce masura se poate aplica acest cod unui blogger ? Sau, altfel spus, putem spune ca un blogger e un mic ziarist independent ?

Voi ce credeti ?

De la naftalina - De ce e bine din cand in cand sa iti petreci vacanta si in Romania

Am scos cateva poze de la naftalina din anii trecuti de preumblari prin Romania in cazul in care cineva nu are idee unde sa se duca in vacanta. Enjoy!

Bucuresti 

Ateneul care nu mai are nevoie de nici o prezentare

Oul de Paste de la Patriarhie

Sediul arhitectilor

Muzeul Satului - casa taraneasca

Muzeul Satului - interior de casa taraneasca

Curtea de Arges

Gara veche din Curtea de Arges

Manastirea Curtea de Arges

Campulung Muscel

Turnul frumoasei manastiri care dateaza din sec XIV

Brasov, cetate medievala

Piata Sfatului

Vedere panoramica peste centrul vechi

Carpati

Balea Lac

Barajul Vidraru

Transfagarasan

Sibiu

Targ Artizanal in centrul Sibiului

Restaurant cu specific romanesc

Vulcanii noroiosi

Vama Veche

Sper ca v-am facut pofta :)

Cateva bijuterii

Bratarusa cu banuti si pietricele albastre

Cercelusi facuti de Mari cu pietricele verzi si negre

Medalion argintiu cu snur de catifea neagra

Cercelusi fantezie cu fluturasi facuti de Mari

Set cu cercei si colier bleu si roz facut de Mari

Cercelusi "amorcito mio"

Cercelusi cu perlute facuti de Mari

Cercelusi vesel colorati din pietricele semi pretioase facuti de Mari

Bucharest vu par des yeux français

"Bucharest, soit on l'aime, soit on l'aime pas du tout" - c'est l'avertissement du guide routard au tout débout.

L'immersion dans la réalité bucharestoise n'est pas venue sans un sentiment de dépaysement. D'ailleurs c'était la première visite dans une grande ville de l'Europe de l'Est.

Bucharest - un sacré mélange

Bucharest n'est pas une ville ordonnée de l'Occident et chaque période a laissé ses empreintes dans un sacré mélange de beau et de moche, de familier et de différent. L'architecture communiste de mutilation urbaine est bien représentée par les blocs à perte de vue, moins au centre mais omniprésents vers la banlieue. Tous ces batimênts sont entourés de verdure. Bucarest est une ville verte avec beaucoup d'arbres et beaucoup de parcs.

La présence des témoignages des differentes époques - les batiments de la période communiste à côté des petites églises présentes un peu partout, les belles batiments du XIXème siècle, dont un bon nombre laissées en ruine, les grandes affiches publicitaires, à Piata Unirii mais aussi un peu partout sont des éléments qui font partie du visage de la ville et qui choquent ceux qui ont pas vécu le quotidien des pays communistes et l'envie des communistes de tout changer, de raser tout ce qui était avant pour le recréer.

Bucharest n'est pas une belle ville mais une ville émergeante. On ressent une sorte d'énérgie de renouvelement.C'est une ville dynamique en train de changer et qu'on reconnaitra plus si on revient au bout d'un certain temps.

Peut être que pour ceux qui veulent faire du tourisme "classique" Bucharest n'est pas la ville à visiter. Mais c'est sur que cette ville ne peut pas laisser quelqu'un indifférent. C'est une ville qui choque, qui fascine, qui fait remettre en question des choses qui donne envie d'y retourner pour voir comment ça va changer. Ou ne jamais revenir...

Merci Stéphanie et Antoine pour les photos et Jess et Julien pour les discussions tard dans la nuit devant un verre de vin roumain :) Il y a encore beaucoup de choses à raconter sur Bucharest, mais je vais m'arrêter là.

Jurnal de calatorie - Bateria 9-10

Din ciclul monumentelor neglijate ale Bucurestiului face parte si bateria 9-10 construita langa Autostrada Soarelui, poate cea mai vizitata dintre bateriile si forturile Bucurestiului, in orice caz, una dintre cele mai accesibile. Ca si celelalte baterii si forturi, bateria 9-10 a fost lasata in paragina, a ajuns ruine si este  infiltrata de apa si plina de gunoaiele lasate de vizitatorii neglijenti.

                                                                                                                       poza facuta de Racy

Dupa calatoria cu tramvaiul pana la capatul lumii, sau mai bine zis pana la capatul tramvaiului 19 (da, coincid :) ), am pornit cu Racerul inarmate cu optimism, stiind aproximativ pe unde se afla bateria. De fapt, toate bateriile si forturile sunt marcate pe harta Bucurestiului pusa in vanzare de RATB, editia 2009 - 2010. Ceea ce ne-a usurat sarcina si ne-a facut sa o gasim relativ repede. Dar nu fara peripetii. Pentru ca ne-am hotarat sa o luam pe bulevardul Theodor Pallady, pe sosea, in loc sa ocolim omeneste prin comuna Catelu, unde era trotuar. Asa ca am pornit vitejeste in zgomotul claxoanelor si apoi prin santuri, prin iarba inalta, inarmate cu harta pe care vantul naravas o intorcea in toate partile. Coclauri neumblate, drum pentru pietoni ioc, mocirla pe alocuri, iarba inalta si ciulini care intepau si prin blugi. Claxoane peste claxoane. Drum luuung. In cele din urma si cu ajutorul unui paznic binevoitor de la un service auto, am reusit sa o dibuim. Ascunsa in vegetatia de campie, ierburi inalte, maces, ciulini si alte plante neidentificate. Pictata cu grafiti. Ruinata. Dar nu nepopulata. Ceva pusti teribilisti, o blonda planturoasa si un fotograf, blonda servind de model in decorul sinistru, un biciclist ajuns din intamplare. Cam asta e publicul pe care aceasta fiica repudiata a Bucurestiului l-a atras in dupa amiaza lenesa de luni.

Ea, bateria, desi machiata cu grafiti, isi arata varsta. E stirba. Odata intrate in gaura racoroasa unde era candva o usa, putem simti apa infiltrata in pereti. Noroi, gunoaie de la petreceri bahice si dezmatate. Nu vreau sa imi imaginez ce au facut acolo vizitatorii anteriori. Dar daca ai ochii larg deschisi poti vedea frumusetea in vreo arcada gratioasa, sau in regularitatea scarilor la capatul carora se vede un petic de lumina ca o speranta. Tunelurile si coridoarele ne fac sa ne punem sute de intrebari la care nu putem ghici raspunsul despre folosinta lor, despre oamenii care au stat o scurta perioada de timp intre acesti pereti, despre gurile de aerisire, despre intrebuintarea unei camere sau alteia. Nu a fost mult de vizitat, dar nu stiu daca nu ne-a scapat o buna parte. Mai luminoasa ca fortul de la Afumati. Desi e in starea in care e trebuie sa ii vezi potentialul. Sunt sigura ca aceasta baterie ca si celelalte ar putea trezi interesul publicului daca ar fi pusa in valoare. Cu povestea care trebuie. Cu o taxa modica la intrare si un paznic plictisit in poarta. Sau ar putea fi restaurata si inchiriata celor care se joaca jocuri de genul airsoft. Esentialul e sa nu ii mai auzim plansul de singuratate si sa nu o mai vedem cum moare sub ochii nostri nepasatori. Voi ce credeti? Ca nu are rost sa fie valorificata ? Ca este un vestigiu fara importanta istorica prea mare? Sau ca am putea face ceva cu ea ca si cu celelalte baterii si forturi ? Si daca da, ce credeti ca s-ar putea face cu ele ? Poate ca nu putem schimba lumea, dar am putea incepe prin a ne imagina ca putem.

Quart'Elle - un altfel de quartet

4 fete, 2 viori, o viola si un violoncel au facut atmosfera ieri seara in Big Mamou, intr-un cadru lipsit de pretentii, familiar si calduros. Quart'Elle compus din Andreea - viola, Doina - vioara, Adela - vioara si Iulia - violoncel ne-au incantat auzul cu melodii clasice dar si cu melodii precum Hit the road Jack sau The lion sleeps tonight si terminand glorios cu Unforgiven de la Metallica.

Peretii rosii acoperiti cu poze ale legendelor muzicale, fum de tigara sa il tai cu cutitul, cativa prieteni adunati in jurul meselor, gaturi lungite, dar si picioare care bat in mod inconstient ritmul. Asta e atmosfera obisnuita in Big Mamou. Mesele sunt puse in asa fel incat incurajeaza discutiile intre comeseni, chiar si cei care nu se cunosc. Dar aseara a fost liniste. Numai muzica se auzea vesel, tumultuos sau tanguitor dinspre scena mica.

O mica mostra de Quart'Elle :



Se pare ca fetele vor concerta si la Zilele Bucurestilor.

Linkuri catre blogul si MySpace-ul fetelor :

Blog Quart Elle
MySpace-ul Quart Elle