Iubire surda

Nu ma stiai si nici n-ai vrut

Eu am tacut albastru-mut.

Tu ai aprins lumina peste vina

Si ai plecat schiop, in surdina.

Picasso

 



















Cercuri si patrate si culori violente,

Vopseluri de apa, multa apa sarata

Si miros putred de toamna rosie

Asta sunt cand pasesc

Si pasesc stangaci pe strazi goale,

pe strazi tacute,

pe strazi reci.

Toamna in București

Iluzie

Am trait in suflet cu o iluzie

Trebuie sa fac o transfuzie

De vis, de dimineti, de dulceata de gutui.

Trebuie sa iau concretul

Si sa-l scot din cui.

Sa-l scot din camara, unde e,

Printre borcanele de cireasa amara,

Cele care sunt ale nimanui

De cand ea s-a dus pe furis,

Lasand in urma al toamnei frunzis.

Mi-a intrat praful in ochi si am plans.

Nu m-ai tinut niciodata strans,

Nu mi-ai soptit niciodata cand mi-ai venit,

Nici cand te-ai dus.

Cuvinte

M-ai inecat intr-un ocean de cuvinte,

Si cuvinte pescarusi si cuvinte rechini

Mi-au dat aripi si m-au sfartecat

Bucatica cu bucatica, dumicat cu dumicat.

Nu te-ai uitat in urma cand ai plecat.

Am trait in cuvinte si nu am mai stiut

Ce gust are picatura de ploaie

Si nici cum imi e pamantul sub talpi,

Caci ochii imi erau prea ocupati

Cu cioburile tale.

Acum ca imi arunci tot cuvinte

Cand eu caut si suflu

Si umar si ploaie

Stiu ca tu esti facut

Doar din cuvinte si vant.

Femeia

Femeia grasa ca un lac de munte 

Se pravali alene pe bancheta 

Si se uita mirata la valiza 

Cea grasa ca un peste mare 

Si nu-i gasi intrebuintare,

Nici loc s-o puna la perete.

Se-nsuruba atuncea pe bancheta 

Pastrand in ochi acea mirare 

Poate un om din asistenta 

Sa-i vina intr-ajutorare

S-o scape de povara ingrozitoare.

Tacerea groasa ca smantana 

I se iti printre urechi.

Lasa valiza pleasca -n drum 

Si -nchise ochii

Ca intr-un somn profund.

Dar cum nu-i chip sa treaca 

Nici cea mai mica musca 

D-apai voinic cu umeri 

Cat casa-mparateasca 

Fu nevoita sa isi ia averea 

S-o mute repede alaturea.

Valiza cea cat pestele de mare 

Statea gata sa cada 

In orice imprejurare.

Atunci voinic inalt 

O intoarse fara preget 

Se si lovi la deget 

In greaua incercare.

Femeia grasa ca un lac de munte 

Nici nu privi, nici multumi.

Se-ntoarse pe o parte 

Si adormi.

Balkanik Fest Bucuresti

Festivalul Se tine an de an la Gradina Uranus langa piata de flori, intr-o zona pitoresc degradata. Se vrea traditional, dar e mai degraba boem . Lume colorata vine sa asculte amestecul savuros de muzica : muzica traditionala tiganeasca cu accente de jazz, muzica folclorica romaneasca prelucrata, muzica tiganeasco/evreiasca , manele cantate de fanfare, si toate suna bine. 

Menuet

Mi-s picioarele de vata,
Mi le-a inmuiat cararea.
Spatele mi se scufunda
Si ma parjoleste zarea.
Trenurile imi sunt casa
De vreo doua saptamani
Si tot merg si nu am pace,
Ochii tot mananca drum .
Si-am ajuns intr-un catun
Pe cand soarele apune,
Libertatea are gust
Si de fructe si de fum.
Si voi sta doar o secunda
Sa ascult cum bate incet
Inima in acest munte
In ritm bland de menuet. 

Calul

Ochii mari, de stele plini,
Il privesc in zambet mut
Calul sforaie, simtind
Omul ce-l priveste bland.

Il cunoaste de o viata
Si il stie pe de rost
Si cand il priveste in fata
Scoate-un sunet dragastos.

Om si cal pornesc la pas
Rar, calcand conuri de brad
Si se potrivesc din mers
Ca doi bumbi intr-un pieptar.

Discutie

 

Stau, ma perpelesc de dor

Si privesc cu ochi de caine

La calculator.

Si te vad ca esti acolo,

Taci tacere far' de veste

Prin ferestre.

Si-mi iau inima in dinti

Si iti scriu sa vad ce simti,

De mai minti.

Ca de obicei imi esti

Si tacere si povesti.

Ma provoci si nu vorbesti

Ma intrebi daca mi-e dor,

Cu umor.

Eu iti spun sincer ca da

Tu ma minti, stiu ca n-ai da

O para.

Imi zici ca daca n-ai scris,

Tot cu treaba ai fost prins.

Am pierdut, tu ai invins.

Grija n-ai si n-ai nici vis

Din adins.

Chisinau 2 - Muzeul de Istorie in poze

Prieten vechi

Prieten vechi cu zambet nou

Pierdut intr-un vis mereu,

Pasare cu ochii blanzi

De cine te mai ascunzi ?

Unde canti, pe unde razi ?

Si povestea cui o spui ?

Oare ai albit un pic ?

Ai chelit ? Te-ai implinit ?

Ai gasit ce cautai ?

Te-as gasi mai linistit ?

Esti acum mai asezat ?

Sau esti tot cum te-am aflat ?

De cand ai tacut de tot

Eu tot stau pe drum netot

Nu gasesc sa ma asez

Si nici port sa ancorez.

Anii trec in veselie

Peste burta grasulie

Ridurile mi-au trasat

Harta trista pe obraz.

Si in suflet ghemotoc

Sta durerea de mijloc

Sta durerea de masele

Sta tristetea de femeie.

Si tacerea aurie

Ma-nconjoara la chindie

Ma linge cu limbi de foc

Ma topeste la mijloc.

Sper ca viata ti-a fost blanda,

Rau zglobiu cu apa calda

Sper ca inima ti-e intreaga

Sper ca zarea ti-este umbra.

Si de gandul te aduna

Si te poarta pana-n luna,

Nu veni, ca m-ai durea

Mi-ai fi vant, ti-as fi nuia

Nu te stiu, nu te cunosc.

Pe cine sa regasesc ?

In gradina

Fotografie de Jerome Legoupil, Gradina Botanica din Iasi 

In gradina

Mi-am pus mana pe inima

Si am lasat-o sa suspine in tacere,

Dupa durere, miere.

Mi-am ascutit arcusul 

Ca un vajnic vanator de cuvinte 

Si am vanat orizontul 

Cu o vioara si un dinte.

Mi-era tacere-n pleoape,

Tu ma tineai de mana 

Iar eu ti-eram cadana,

Visand frumos in soapte.

Chisinau - partea 1

Trenul "Prietenia" asteapta linistit la peron. Tren robust, din alte vremuri, pentru care timpul se scurge altfel. El e cel care uneste fratii de peste Prut de trei ori pe saptamana : lunea, miercurea si vinerea. Vara izvoraste din cusetele de 4 locuri, calda si nimicitoare. Trenul se umple lin sub ochii materni ai "nasei" moldovence. Cu un fluierat scurt se pune in miscare la ora 19:05 fix. Inghite kilometri de campie si povestirile oamenilor adunati pentru o noapte. Soarele apune, placinta aurie, peste padure. Ma refugiez pe hol, singurul loc cu racoare, intre o mama iubitoare cu micutul ei si doi tineri care discuta aprins.

- Le-ai vazut cum se imbraca, frate ? Practic, te invita. Nici nu-ti mai dai seama ce varsta au. Cele de paispe ani arata ca de douazeci.

Nici pentru mine nici pentru mama de alaturi, hainele provocatoare nu sunt o invitatie la viol. Tresarim amandoua. Ea isi ia puiul si intra in compartiment. Eu gasesc locul de fumat dupa o usa nemarcata. Oftez de usurare. Rabdarea si tutunul merg impreuna.

Ma afund cu tristete in cartea pe care Maitreyi i-a dedicat-o lui Eliade si plang cu ea iubirea lor imposibila.

"Ai uitat ca intr-una din primele noastre dimineti
Mi-ai pus in mana o sageata care poate ochi sunetul
Si ca tu ai fost cel care m-a invatat
Sa trag la tinta fara gres.

Si azi, daca vrei sa ma umpli de intuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur ca am sa netezesc cerul
Si am sa umplu lumea de lumina intr-o noapte fara luna.

N-ai decat sa stai cu spatele intors la mine
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tacut ca o raza. Iar tu mirat n-ai sa stii
De unde vine revarsarea de lumina."

Noaptea impinge cu blandete ultimii pasageri in compartimente. Oboseala ne trimite pe toti in lumea viselor. Visez iubiri imposibile si lacrimi.

Glasul vioi al controloarei ne trezeste inaintea zorilor.

- Pregatiti pasapoartele !

La Ungheni, vamesa romanca, apoi vamesul moldovean ne controleaza atent documentele inainte de a ne lasa inca o data condusi in lumea lui Morfeu.

Cand deschid ochii, Chisinaul verde si inflorit se prelinge prin geamuri. Gara e curata si linistita. Imi aprind somnoroasa o tigara. Inca nu mi-am revenit in simtiri. Un ofiter de politie se tine dupa mine.

- Buna ziua. Ofiterul Negura mi se spune.

Arata cam innegurat, asa ca zambesc.

 - Ati venit cu trenul de Bucuresti ?
 - Da.
 - Actele la control.

Ii intind pasaportul.

 - Dar ce am facut ? stau un pic sa ma dumiresc. Aaaa ! Nu am voie sa fumez aici ?
 - Nu ati vazut anunturile de pe fiecare stalp din gara ?
 - Nu. Unde pot sa fumez atunci ?
 - In afara garii, la intrare, este o scrumiera.
 - Bine, va multumesc.

Las in urma furtunosul ofiter si ma duc sa-mi termin linistita tigara la locul de pedeapsa.

Pornim la pas in orasul trezit la viata. Langa gara se asterne un targ de haine. Vanzatoarele pun pe jos paturi peste care isi aseaza marfa. Isi beau cafeaua si stau de vorba.

Chisinaul ma arunca in trecut, prietene drag. Are acelasi ritm si puls ca Bucurestiul acela pe care l-ai cunoscut tu demult. Parca si aerul miroase la fel si zambetul oamenilor e acelasi. Haotic, palpita de viata si creste incet sub ochii mei mirati. Si ma intorc in timp si parca iti aud entuziasmul din voce si iti vad zambetul pe cand imi descopereai orasul si imi desenai in cuvinte lumea ta. Aceea pe care am cunoscut-o si demitizat-o in anii ce au trecut.

Blocurile se pierd intr-o mare de verdeata. Oamenii vand de toate pe trotuar sau la tarabe improvizate.  Haine, piersici mari cat pumnul, oja si podoabe. Bulevardele largi sunt strabatute de autobuze vechi. Romana se impleteste cu rusa. Supa de pui cu taietei se cheama "zeama" si felul in care simt si folosesc moldovenii limba ma face sa zambesc. Sa zambesc cu drag de ea, cu admiratie pentru cat poate sa fie de flexibila si de savuroasa.

Intram intr-una din numeroasele pizzerii unde regasesc un strudel aproape la fel de bun ca cel din Praga, pe care am renuntat demult sa il mai caut. Mai stii strudelul acela ? Era cald, cu miere si nuca si iti umplea gura de bucurie.

Cu puterile refacute, reluam descoperirea orasului la pas. Trecem pe sub micutul Arc de Triumf sub care flutura mandru steagul moldovenesc. Ne asezam pe tabla mare de sah cu piese cat jumate de om. Ne pierdem pe cararile umbroase ale unui parc. Apoi ale altuia. Doi tineri canta la chitara melodii cu texte sociale langa aleea plina cu busturi familiare : C Negruzzi, Alecu Russo, Bacovia, Caragiale.

Imi gasesc reperele in acest oras atat de familiar si totusi strain.