Proteste si iar iarna si iar frig. Cred ca inspiratia mi-a plecat in tarile calde.

Cred ca iarna asta mi-au paralizat toti neuronii. Nu reusesc sa ma dezmeticesc si m-am saturat sa fiu vizitator la Polul Nord. Vrea cineva sa-mi ofere si mie un bilet de avion catre o destinatie calda ? Intre timp ma amuz citind presa. Nu e ca si cum baietii astia ar protesta impotriva a ceva ce priveste pe toata lumea. Salariile lor conteaza. Daca ai salariu mai mare, nu ai dreptul sa protestezi. Atat am zis. Restul ziceti voi.

Sunt un viezure in hibernare

Am ajuns cam pe la jumatatea hibernarii sau asa imi place sa cred. Astept cu nerabdare primavara si faptul ca ma gandesc la asta des nu ma ajuta prea mult. Mi-am luat cu mine in viziuna ceva filme bune, niste ciocolata, ceva prieteni si din cand in cand cate o piesa de teatru. Viezuroiul ma insoteste cateodata in  visele mele de iarna. Sforaim impreuna. Impart si cate o bere cu vulpita, iepurasul, crocodilul, veverita, porcusorul, ariciul si alte animale. Spre deosebire de pasarile migratoare, mie imi place sa plec primavara. Astept prima raza de soare serioasa ca sa imi iau talpasita. Nu stiu unde, lumea e mare.

Cinemateca de aur : patru lei si o vrajitoare

Incerc sa ma ascund de frigul perpetuu de afara in fata ecranului binevoitor al calculatorului sau a salii de cinema. Am ajuns o mare consumatoare de filme in ultima vreme si am vazut si cateva filme bune. Vorbesc aici si despre “ Four Lions” pe care l-am descoperit intamplator, citind o recenzie pe un blog. Nu stiu daca mai exista un alt film care te poate face sa razi si sa plangi in acelasi timp. Si cand esti mai trist, nu te poti abtine sa razi din nou. « Four lions » este despre patru islamisti fundamentalisti care vor sa puna la cale un atentat sinucigas, unul mai tolomac decat altul si despre mortile lor absurde si comice. Concluziile insa nu sunt comice.

Lasand in urma acest film dulce-acrisor, urmatorul film pe care am reusit sa-l vad a fost Season of the Witch cu Nicolas Cage. Nu pot sa spun ca m-a impresionat in mod deosebit sau ca a reusit sa iasa macar intr-un fel din tiparele unul film de groaza mediocru. Nici ca povestire, nici ca efecte, nici ca idei vehiculate. Nu m-am simtit nici mai saraca, nici mai bogata dupa ce am iesit din sala de cinema. Dar daca aveti o iubita impresionabila si vreti sa va sara in brate, o puteti duce la acest film. Aveti grija sa ii soptiti si “Bu-hu-hu!” la ureche.

Diversidad - muzica, limba comuna in Europa

Citind presa am dat peste un articol din Cafebabel care m-a incantat.Este vorba despre un proiect european din 2008 reeditat in urma succesului avut : Diversidad. 20 de cantareti hip hop din 12 tari s-au reunit sa cante impreuna in toate limbile posibile (sau aproape). Hip hopul poate fi o limba comuna pentru cei atat de diferiti dar cu o dorinta impartasita, aceea de a comunica. Sunt pur si simplu data peste cap de cat de bine poate suna tot acest amestec de limbi care se completeza. Ca sa va faceti o idee :

Crampeie din rutina cotidiana

Pixul meu s-a impotmolit din nou de ceata si frigul iernii si de uniformitatea zilelor petrecute la birou. Au cam disparut scanteile care inainte apareau la tot pasul si mi-e teama sa nu devin si eu la fel de gri ca iarna asta trista. La birou, lumina soarelui nu ajunge niciodata. Cand ies la tigara privesc uneori avioanele. Unele aterizeaza, altele isi iau zborul. Afara, iarna e ca intr-o ilustrata din aceea de Craciun cu troiene de zapana peste brazi si tacere alba. Fumatorii stau ciorchine la adapostul precar al cladirii moderne din sticla. Prind crampeie de conversatii despre cifre si obiective, sau despre ce a mai facut nu stiu cine. Baietii vorbesc despre masini. Masina pe care o am eu la birou lipita frumos pe perete se numeste Desir. E rosie, lucioasa si vine cu un intreg imaginar pe care marketerii abili l-au creat. Ca sa vinzi un lucru ii trebuie o poveste. Nu stiu de ce iubim atat de mult povestile. Cineva spunea ca tabloidele pe care lumea le citeste cu atata pasiune in metrou inlocuiesc basmele. Destul de deprimante, aceste basme demistificate. Eliade ma insoteste in metrou pe drumul catre casa. Imi sopteste insinuant despre povestea lui de dragoste cu Maitreyi sau explica savant mituri si superstitii. Cateodata ma indrept spre iesire inca citind. Mi-e greu sa ma despart de o carte buna, fie si pentru cele 15 minute pana acasa. Dar a doua zi o iau de la capat. Oare ce destinatii au avioanele alea ?

Vacile fac muuu !

Utopie.... jamaicana

Caldura... e atat de cald incat pana si gandurile mele sunt despre vara si despre deliciile une vacante la malul marii. Am abandonat pana la anul orice gand rece despre iarna cu miros de zapada si scortisoara. Am pus in cui paltonul mitos de griji si probleme. Servesc un pahar imaginar de rom martinichez (din acela cu zahar brun si lamaie verde) pe ritmuri jamaicane. Daca ma cufund in cada aburinda, sigur pot sa ies undeva pe malul oceanului cu picioarele in nisip fin. V-as lua cu mine daca ar mai fi loc in avionul meu de doua locuri. Dar am prea multe bagaje.

Si un picut de istorie ska.

Telenovela II

Din seria aberatiilor post sarbatori, continui cu povestea Lucecitei si a destinului ei tragic dar cu final fericit. Asta pentru ca nu exista telenovela care sa nu fie tragica dar cu final fericit, final care poate fi la episodul 43 sau 154256.  Lucecita afla ca Luis Miguel a avut un naufragiu in oceanul Indian de unde nu a scapat cu viata si ii deplange finalul nefericit intr-o scena de o mare finete lirica. Consuma 3 suluri de hartie igienica smiorcaindu-se in fata reclamelor la detergenti de pe un post de televiziune cu audienta mare. Mai ales ca Luis Miguel a murit inainte de Craciun si nu a avut timp sa ii dea cadoul. Cine ar putea trece usor peste asemenea trauma? In cele din urma se hotaraste sa isi cumpere singura cerceii cu diamante pe care ii astepta. Acesta devine un act simbolic de depasire a unei etape dureroase. Dupa acest "simbolism", se duce la Brad Antonio Marcelo Carmello Jonas Pitt sa ii ceara varza pentru facut sarmale (da, si in America de Sud se mananca sarmale de Craciun). Si apoi are loc o scena ca cea cu ceapa din videoclipul Shakirei cu Alejandro Sanz, cel de se cheama La Tortura. Imaginati-va aceasta scena, dar cu varza acra in loc de ceapa si pe melodia lui Dan Spataru, Drumurile noastre toate, de pe postul preferat al lui Brad Antonio Marcelo Carmello Jonas Pitt, si anume Radio Romania Actualitati. Episodul se incheie tragic cu Lucecita cand se duce sa ii ceara lui Brad Antonio Marcelo Carmello Jonas Pitt zahar pentru cozonac si il surprinde taind castraveti cu Juanita Carmelita Sancho Panda.

A seguir en el proximo capitulo....

Doamnelor, daca vreti sa fiti fericite, mancati si faceti copii

Ai zice ca lumea s-a mai schimbat de vreo 100 de ani incoace. Pana sa citesti articolul acesta. Doamnelor, daca nu stiati, fericirea dumneavoastra nu poate fi atinsa decat daca mancati. Pentru asta trebuie sa lasati barbatilor grija carierei. Nu va mai bateti capul cu asemenea probleme. Cel putin asta spune un pseudo studiu preluat cu toata seriozitatea de catre ziarul online. In fata unui asemenea articol nu stiu daca sa rad sau sa ma iau cu mainile de cap. Citez : "Pentru a ajunge la această concluzie, specialiştii au chestionat 5.000 de voluntari, jumătate femei, jumătate bărbaţi, despre lucrurile care îi fac fericiţi. Potrivit rezultatelor, doar 10 la sută dintre femei consideră sexul singura modalitatea de a se simţi fericite. Deşi majoritatea femeilor au precizat că mâncarea le face să se simtă împlinite, 60 la sută dintre acestea nu se simt bine atunci când mănâncă în faţa partenerului lor, grijă care dispare odată cu înaintarea în relaţie. Familia ocupă locul doi în topul lucrurilor care le aduc fericirea femeilor, iar cariera este pe ultimul loc, deoarece bărbatul este considerat de către reprezentantele sexului feminin persoana care trebuie să aducă cei mai mulţi bani în casă." Hmmm, probabil de asta nu sunt eu fericita. Cred ca o sa mananc ceva. Ah da, si trebuie neaparat sa gasesc un barbat sa ma intretina. Pe cel care a scris articolul, pentru ca este in mod clar specialist in psihologie feminina...