marți, 21 februarie 2012

Cu capul in nori si picioarele in baltoace

Cam asa se rezuma existenta mea in acest anotimp ud. Si ca tot omul ce se respecta ii boscorodesc pe cei care nu dau zapada la o parte in timp ce fac slalom printre dunele de nameti si inot vesel in baltoacele clipocinde. Nu am mai parasit orasul asta alb si zgomotos de ceva vreme si ma mananca talpile. Dar cum deocamdata trebuie sa stau pe loc, imi zboara gandul catre tari nu neaparat mai calde dar in care pot sa ma regasesc. Sau sa descopar. Si uite asa, cautand prin genti nefolosite de demult si cu dorul de calatorii in suflet am gasit un bilet de metrou din Berlin de acum patru ani. Sa fie un semn ?

2 comentarii:

  1. Merci :) Am vazut articolul tau si te inteleg si mi-e frica de lucrurile descrise de tine acolo si as vrea sa existe o solutie cu compromisuri pe care sa nu le regretam mai tarziu :( Bafta multa si sper ca lucrurile sa se aranjeze pentru tine.

    http://posesordebebestrumf.blogspot.com/2012/02/meserii.html

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog