Tabloul

Statea ascuns si uitat in spatele unei panze pe care tronau un dovleac mare portocaliu si cativa samburi imprastiati. Am trecut pe langa el de mii de ori cand eram copil. Pana cand intr-o zi, panza cu dovleacul s-a desprins lasand sa se vada un colt bleu. Infrigurata, am dat la o parte primul tablou si coltul bleu a devenit cer cu nori plumburii. Cerul inorat se intindea deasupra unei mari zbuciumate. In zare barci de pescuit, puncte minuscule ce se intorceau catre port. In port, pictate cu multa finete, nevestele marinarilor isi asteptau pline de speranta sotii. O femeie voinica tinand de mana strans un baietel agita cu forta o batista catre larg. O alta, tinand de mana o fetita priveste lung in zare. Are capul aplecat si e trista. Mainile ii sunt fine si vulnerabile. Sotul ei nu pare sa fie printre cei care se intorc. Spera.

Tabloul acesta mai este inca atarnat in camera parintilor mei. Inca nu i-am descoperit misterul. Cine l-a ascuns ? De ce ?