Statea ascuns si uitat in spatele unei panze pe care tronau un dovleac mare portocaliu si cativa samburi imprastiati. Am trecut pe langa el de mii de ori cand eram copil. Pana cand intr-o zi, panza cu dovleacul s-a desprins lasand sa se vada un colt bleu. Infrigurata, am dat la o parte primul tablou si coltul bleu a devenit cer cu nori plumburii. Cerul inorat se intindea deasupra unei mari zbuciumate. In zare barci de pescuit, puncte minuscule ce se intorceau catre port. In port, pictate cu multa finete, nevestele marinarilor isi asteptau pline de speranta sotii. O femeie voinica tinand de mana strans un baietel agita cu forta o batista catre larg. O alta, tinand de mana o fetita priveste lung in zare. Are capul aplecat si e trista. Mainile ii sunt fine si vulnerabile. Sotul ei nu pare sa fie printre cei care se intorc. Spera.
Tabloul acesta mai este inca atarnat in camera parintilor mei. Inca nu i-am descoperit misterul. Cine l-a ascuns ? De ce ?
De la o vreme ascult mai mult voci feminine care rezoneaza in mine ca un ecou. Voci de femei care traduc diferentele culturale si experientele de viata in acel limbaj universal care se cheama arta. Imi plac combinatiile savuroase si neasteptate. Imi place muzica "de confesiune" in care cantareata isi pune sufletul pe tava astfel incat devine pura simtire. Imi place sa gasesc un mesaj in ceea ce ascult. Imi place Hindi Zahra cu amestecul et de muzica orientala si blues. Imi place Caro Emerald care canta languros despre iubiri si tradari combinand cu eleganta modern si retro. Imi place Youn Sun Nah cu jazzul ei zbuciumat, ciudat si cateodata incredibil de melodios. Imi place Maria Callas cu pasiunea si eleganta ei si destinul ei tragic. Ella Fitzgerald ma face mereu sa zambesc. Imbraca totul in catifea, lumini de Craciun si eleganta. Perfectiune. Imi place Lauryn Hill cu textele ei sociale. Imi plac simplitatea si pasiunea din concertele ei unplugged. Imi place Riff Cohen cu identitatea ei contradictorie tunisiano-ebraica si ritmul nebun.Si Azam Ali cu vocea si aparenta ei nepamanteana. Imi plac toate aceste femei pentru ca in fiecare dintre ele regasesc o bucatica din mine. Si pentru ca reusesc cu vocile lor sa imi coloreze colturile gri ale existentei.
"You want me to be your mother
But you know I'm too young, too young
You want me to be your sister
But you know I'm too old, too old
You think I'm gonna raise you like a kid
But don't matter the love I feel, mmm
It's time to show and prove, man, go on move
Do what you gotta do, do what you gotta do"
Youn Sun Nah despre melodia "My favourite things" preluata din filmul "Sunetul muzicii" :
I first heard this song when I was very young, watching on TV ‘The Sound of Music'.
I fell in love with it immediately. It became more meaningful when my mother was
casted in the Korean version of this Broadway play, which I went to see almost everyday.
Having heard most of the different interpretations, I wanted to try it with my own
style. When I bought my first kalimba, this was the first song I played, so I decided
to share it with my listeners." Sursa
"Emancipate yourselves from mental slavery, none but ourselves can free our minds."
“Rolul generatiei noastre de muzicieni israelieni este de a crea o noua cultura, o noua muzica, unde toate influentele etnice se amesteca pentru a crea un stil de sine statator, o simbioza." Sursa - in fr
"I think the place that you are born is forever in your blood, even if
you leave when you are very young. I grew up in India from when I was 4
years old so these two cultures had a big influence on me. They are a
part of who I am. I always say my music is like an autobiography. Its
the story of my life so really I think that is a part of who I am" Sursa
Iarna asta se anunta cu multe nasuri rosii. Si nu vorbesc aici despre cele ale oamenilor de zapada. Viroza asta care circula ii secera pe toti. Pana acum nu a debifat pe nimeni de pe lista ei.
Bucurestiul care a supravietuit sfarsitului lumii mayas, Craciunului si Anului Nou s-a umplut fara veste de controlori. Baieti draguti dealtfel, dar eu tot ma simt ca intr-un film cu hotii si vardistii. Si a inceput si munca cu multe oftaturi si tristeti. Cu regrete dupa sarbatorile trecute. Stomacelele pline se odihnesc pe scaune la birou in fata unui calculator. Si in inceputul de an friguros te gandesti la vara si la soare si la aventuri extraordinare asteptand o interventie divina pentru o problema care nu mai tine de tine. Si deodata apare el. Slabut, cu ochi obositi, colegul meu, vesnicul partener de tigara. In aceasta scurta evaziune ne impartasim monosilabic sentimentele mutuale de "ia mai lasa-ma in pace" intoarse impotriva lumii, degerand la unison cu ceilalti fumatori curajosi.
Dupa acest scurt moment de glorie pana si perspectiva unei zile gri pare mai frumoasa.
Statea ascuns si uitat in spatele unei panze pe care tronau un dovleac mare portocaliu si cativa samburi imprastiati. Am trecut pe langa el de mii de ori cand eram copil. Pana cand intr-o zi, panza cu dovleacul s-a desprins lasand sa se vada un colt bleu. Infrigurata, am dat la o parte primul tablou si coltul bleu a devenit cer cu nori plumburii. Cerul inorat se intindea deasupra unei mari zbuciumate. In zare barci de pescuit, puncte minuscule ce se intorceau catre port. In port, pictate cu multa finete, nevestele marinarilor isi asteptau pline de speranta sotii. O femeie voinica tinand de mana strans un baietel agita cu forta o batista catre larg. O alta, tinand de mana o fetita priveste lung in zare. Are capul aplecat si e trista. Mainile ii sunt fine si vulnerabile. Sotul ei nu pare sa fie printre cei care se intorc. Spera.
