luni, 6 iulie 2015

Dimineata la cafea

 












Noaptea fuge, este ziua
Ploaia tocmai ce-a tacut
Soarele e inca mut
Norii tin o sindrofie.


Ies beteag din cort afara
In gradina de poveste.
Printre corturi, fara veste,
Iar se isca veselie.


Vreau cu gandurile mele,
Nu le-am mai stiut demult,
Fug de lume ma ascund
Am plecat, uite, nu sunt.


Dar cand telefonul suna
Ma surprind c-un zambet tamp
Si-ti citesc mesaju-ndata
Si-ti zic da, hai la cafea.


Si ma-nvart ca titirezul
Si te-astept, plec, iar revin
Pana ce sa ma calmez
Tu m-astepti, te enervezi.


La Ovidiu, pe-o bancuta,
Stam tacuti ca-n film cu muti
Eu as zice, tu n-asculti.
Vrei ceva - dar ce ? - nu stiu.


Si cafeaua se raceste
Mana ta ma-ncolaceste
Ma saruti lacom pe gura,
Ma privesti pe sub sprancene.


Am in ochi foame si miere,
Grija-n gand si ma dau tie.
Vreau sa-ti dau, dar poti sa iei ?
Nu stiu, nu stii nici chiar tu ce vrei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu