Noapte la mansarda

Noaptea neagra se imparte,

Fix in jumatate.

Ne certam, facem clabuci

Tu ma imbii, eu te porcesc,

Te resping, dar te doresc,

Nu-i a buna.

Ziduri groase inaltam, 

Fortareata pentru suflet 

Cu mult sarg noi ridicam.

Printre sabii incrucisate,

Frici si lacrimi adunate 

Ne privim cu ochi timizi.

Cine face primul pas ?

- Vrei sa-mi vii o noapte ?

Ma intrebi cu jar in glas.

Cand zic nu, o iei din loc.

- Nu pleca, mai stai un pic 

Am si tremur si glas mic.

Insa tu te-ai suparat :

- Gata joaca, am plecat 

De nu e, n-a fost sa fie, 

Te-am lasat.

- Nu pleca, mai stai putin 

Zic din nou, un pic timid 

Vreau sa vin, chiar vreau sa-ti fiu.

- Bine, vino, dar acum.

Te astept demult deja 

S-a facut tarziu.

Trag cu sete din tigara :

- Hai, asteapta-ma afara.

Tu nu stii de cand te vreau 

Dar mi-e frica sa ma dau 

Sa ma pierd in plasa ta

Sa te port in carne vie 

Sa te scriu in poezie.

-  Am obosit 

De-al al tau joc neostoit 

Si de frica si de fuga 

De dorinta si minciuna.

De ma vrei, vino sa iei.

- Foame mi-e sa te ating 

Dor de carne, frig in oase,

Foc in ochi, lacrimi in piept 

Perna vreau sa-ti fiu si pled 

Sa te-adun, sa te incheg,

Sa te fac din nou intreg.

Si pasesc usor, fragil

Si-ti iau mana si te tin.

Pacea curge peste noi ,

Pasiunea nu-i razboi 

Ne dam zidurile jos

Ne-ntalnim pe la mijloc.

Cand cuvintele sunt spuse,

Nu raman umbre ascunse.

In mansarda din Bizet

Tu ma strangi tare la piept.

Carne calda-ti sunt si soapta 

Eu ma dau tu ma iei toata

Si cand vine dimineata 

Zambetul iti lumineaza fata.

Noaptea alba fara sens

Peste noi a curs lent

Ne-a adus in dar usor

Vis de vara trecator.