luni, 11 iulie 2016

Belgrad

Belgrad ma apasa pe piept 
si doare.
Un caine mi-a aratat drumul 
mi-a aratat ca nu stiu 
sa fiu responsabila 
de el.
Nici de mine nu sunt. 
E vara si nu stiu 
sa fiu calda.
Privirea chelnerului
trece mai departe.
Trebuie sa iau cursuri
de zambit.
Am de plans 
niste ani 
niste vise.
Vreau iubire 
dar nu stiu ce e aia.
Du-te acolo nu stiu unde 
adu-mi aia nu stiu ce.
Nu-mi aud gandurile in 
cacofonia asta sonora 
o muzica latino 
si muzica de copii.
Cam ca viata mea.
In spatele meu 
un copil se joaca.
Eu il plang pe cel ce l-am pierdut.
Ma inec in mancare,
dar mancarea nu e conexiune.
Raman flamanda.
Peste toate acestea 
apune soarele.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu