Cifra rotunda “malefica”

Anul acesta mi-am rotunjit varsta. Am mai pus un an la cea veche si a iesit frumoasa cifra de 30. Ma tot gandesc : nu se poate sa am 30 de ani, nu am facut nimic din ce trebuia, nici o descoperire stiintifica spectaculoasa care sa salveze lumea, nu am vazut inca cele mai neobisnuite locuri, nu am invatat sa cant la vreun instrument exotic si nu m-am casatorit cu Fat Frumos. Ba mi-a mai aparut si un fir de par alb, pe care oricat l-as smulge, se incapataneaza sa reapara. Totusi, daca ma gandesc bine, situatia nu e chiar asa de neagra si nu as da varsta asta pe nici o alta varsta mai frageda. Pentru ca am reusit sa deschid ochii, sa imi dau seama ce vreau, sa imi traiesc viata cu placere si sa nu privesc nici in urma si nici in viitor ci exact unde sunt. Sa ma simt bine in pielea mea pur si simplu. Sa imi rearanjez valorile. Si pentru ca ma simt libera. Si asta e cel mai important.

PS. La multi ani Tudorica!!!

Sa fi venit primavara ?

Sa fi venit sau e doar o parere ? Si daca nu, ce e cu senzatia asta de usor, de zbor ? Am deschis larg ochii si aerul miroase altfel si oamenii ma privesc altfel si dintr-o data descopar un sens in toate. Si nu conteaza daca voi castiga sau daca voi pierde, sunt bucuroasa doar sa traiesc.

Siteurile, add-urile si utilizatorii

Acesta este un post din suflet si reflecta toate frustrarile adunate de-a lungul lungii mele cariere de surfer... pe internet. Este in acelasi timp si un apel la cei care se fac vinovati de crima de lezmajestate de a tortura, chinui, nimicnici bietii internauti care nu au gresit cu nimic, care poate ar vrea sa cumpere un produs sau altul, dar nu daca le este aruncat in fata cu orice pret.

Mica lectie de logica : daca din cauza add-ului urias care apare pe jumatate de ecran fara nici o posibilitate vizibila de a-l inchide, nu reusesc sa vad ce ma intereseaza, parasesc pagina. Timp petrecut pe site : 2 secunde. In aceasta categorie mai intra si add-ul saltaret. E vorba de un popup foarte dragut si dinamic care te urmareste cu inversunare, sare dupa mouse, dupa cum dai scroll-ul, iti intra in urechi, in ochi si in celelalte locuri descoperite.

Mica lectie de ergonomie : Daca add-ul este mai mare si mai vizibil decat ce caut eu si nu reusesc sa vad padurea de copaci o sa parasesc pagina pentru ca nu mi se pare pertinanta. Timp petrecut pe site : 2 secunde.

Mica lectie sentimentala : daca eu caut mai degraba frumusetea sufleteasca decat cea trupeasca o sa parasesc siteul care afiseaza ditamai anuntul de matrimoniale cu blonde bine dotate. Mai ales ca eram in cautare de piese de masina. Pe bune.

Intrebare finala : Cine o sa agate blonda de la bar ? Un tip care intra tropaind, urla ca vrea o bere si o intreaba de la obraz daca vrea ca ei sa se cunoasca mai bine sau un tip care o face pe ea sa vrea sa ii propuna chestii ?

Si da, acest post e scris in urma cautarilor pe siteuri de SEO !!!

Egiptul si Google

Nu stiu daca ati remarcat linkul de pe Youtube din susul paginii care duce catre Citizentube, un canal Youtube unde se posteaza videoclipuri din Egipt. Pe aceeasi pagina, gasim un link si catre o pagina Google dedicata luptei impotriva cenzurii in Egipt. Pe langa initiativa Google mai e si initiativa unor furnizori de telefonie francezi care permit accesul la internet direct de pe telefon fara abonament. Conexiunea se face sunand la anumite numere de telefon.

Proteste si iar iarna si iar frig. Cred ca inspiratia mi-a plecat in tarile calde.

Cred ca iarna asta mi-au paralizat toti neuronii. Nu reusesc sa ma dezmeticesc si m-am saturat sa fiu vizitator la Polul Nord. Vrea cineva sa-mi ofere si mie un bilet de avion catre o destinatie calda ? Intre timp ma amuz citind presa. Nu e ca si cum baietii astia ar protesta impotriva a ceva ce priveste pe toata lumea. Salariile lor conteaza. Daca ai salariu mai mare, nu ai dreptul sa protestezi. Atat am zis. Restul ziceti voi.

Sunt un viezure in hibernare

Am ajuns cam pe la jumatatea hibernarii sau asa imi place sa cred. Astept cu nerabdare primavara si faptul ca ma gandesc la asta des nu ma ajuta prea mult. Mi-am luat cu mine in viziuna ceva filme bune, niste ciocolata, ceva prieteni si din cand in cand cate o piesa de teatru. Viezuroiul ma insoteste cateodata in  visele mele de iarna. Sforaim impreuna. Impart si cate o bere cu vulpita, iepurasul, crocodilul, veverita, porcusorul, ariciul si alte animale. Spre deosebire de pasarile migratoare, mie imi place sa plec primavara. Astept prima raza de soare serioasa ca sa imi iau talpasita. Nu stiu unde, lumea e mare.

Cinemateca de aur : patru lei si o vrajitoare

Incerc sa ma ascund de frigul perpetuu de afara in fata ecranului binevoitor al calculatorului sau a salii de cinema. Am ajuns o mare consumatoare de filme in ultima vreme si am vazut si cateva filme bune. Vorbesc aici si despre “ Four Lions” pe care l-am descoperit intamplator, citind o recenzie pe un blog. Nu stiu daca mai exista un alt film care te poate face sa razi si sa plangi in acelasi timp. Si cand esti mai trist, nu te poti abtine sa razi din nou. « Four lions » este despre patru islamisti fundamentalisti care vor sa puna la cale un atentat sinucigas, unul mai tolomac decat altul si despre mortile lor absurde si comice. Concluziile insa nu sunt comice.

Lasand in urma acest film dulce-acrisor, urmatorul film pe care am reusit sa-l vad a fost Season of the Witch cu Nicolas Cage. Nu pot sa spun ca m-a impresionat in mod deosebit sau ca a reusit sa iasa macar intr-un fel din tiparele unul film de groaza mediocru. Nici ca povestire, nici ca efecte, nici ca idei vehiculate. Nu m-am simtit nici mai saraca, nici mai bogata dupa ce am iesit din sala de cinema. Dar daca aveti o iubita impresionabila si vreti sa va sara in brate, o puteti duce la acest film. Aveti grija sa ii soptiti si “Bu-hu-hu!” la ureche.

Diversidad - muzica, limba comuna in Europa

Citind presa am dat peste un articol din Cafebabel care m-a incantat.Este vorba despre un proiect european din 2008 reeditat in urma succesului avut : Diversidad. 20 de cantareti hip hop din 12 tari s-au reunit sa cante impreuna in toate limbile posibile (sau aproape). Hip hopul poate fi o limba comuna pentru cei atat de diferiti dar cu o dorinta impartasita, aceea de a comunica. Sunt pur si simplu data peste cap de cat de bine poate suna tot acest amestec de limbi care se completeza. Ca sa va faceti o idee :

Crampeie din rutina cotidiana

Pixul meu s-a impotmolit din nou de ceata si frigul iernii si de uniformitatea zilelor petrecute la birou. Au cam disparut scanteile care inainte apareau la tot pasul si mi-e teama sa nu devin si eu la fel de gri ca iarna asta trista. La birou, lumina soarelui nu ajunge niciodata. Cand ies la tigara privesc uneori avioanele. Unele aterizeaza, altele isi iau zborul. Afara, iarna e ca intr-o ilustrata din aceea de Craciun cu troiene de zapana peste brazi si tacere alba. Fumatorii stau ciorchine la adapostul precar al cladirii moderne din sticla. Prind crampeie de conversatii despre cifre si obiective, sau despre ce a mai facut nu stiu cine. Baietii vorbesc despre masini. Masina pe care o am eu la birou lipita frumos pe perete se numeste Desir. E rosie, lucioasa si vine cu un intreg imaginar pe care marketerii abili l-au creat. Ca sa vinzi un lucru ii trebuie o poveste. Nu stiu de ce iubim atat de mult povestile. Cineva spunea ca tabloidele pe care lumea le citeste cu atata pasiune in metrou inlocuiesc basmele. Destul de deprimante, aceste basme demistificate. Eliade ma insoteste in metrou pe drumul catre casa. Imi sopteste insinuant despre povestea lui de dragoste cu Maitreyi sau explica savant mituri si superstitii. Cateodata ma indrept spre iesire inca citind. Mi-e greu sa ma despart de o carte buna, fie si pentru cele 15 minute pana acasa. Dar a doua zi o iau de la capat. Oare ce destinatii au avioanele alea ?

Vacile fac muuu !

Utopie.... jamaicana

Caldura... e atat de cald incat pana si gandurile mele sunt despre vara si despre deliciile une vacante la malul marii. Am abandonat pana la anul orice gand rece despre iarna cu miros de zapada si scortisoara. Am pus in cui paltonul mitos de griji si probleme. Servesc un pahar imaginar de rom martinichez (din acela cu zahar brun si lamaie verde) pe ritmuri jamaicane. Daca ma cufund in cada aburinda, sigur pot sa ies undeva pe malul oceanului cu picioarele in nisip fin. V-as lua cu mine daca ar mai fi loc in avionul meu de doua locuri. Dar am prea multe bagaje.

Si un picut de istorie ska.

Telenovela II

Din seria aberatiilor post sarbatori, continui cu povestea Lucecitei si a destinului ei tragic dar cu final fericit. Asta pentru ca nu exista telenovela care sa nu fie tragica dar cu final fericit, final care poate fi la episodul 43 sau 154256.  Lucecita afla ca Luis Miguel a avut un naufragiu in oceanul Indian de unde nu a scapat cu viata si ii deplange finalul nefericit intr-o scena de o mare finete lirica. Consuma 3 suluri de hartie igienica smiorcaindu-se in fata reclamelor la detergenti de pe un post de televiziune cu audienta mare. Mai ales ca Luis Miguel a murit inainte de Craciun si nu a avut timp sa ii dea cadoul. Cine ar putea trece usor peste asemenea trauma? In cele din urma se hotaraste sa isi cumpere singura cerceii cu diamante pe care ii astepta. Acesta devine un act simbolic de depasire a unei etape dureroase. Dupa acest "simbolism", se duce la Brad Antonio Marcelo Carmello Jonas Pitt sa ii ceara varza pentru facut sarmale (da, si in America de Sud se mananca sarmale de Craciun). Si apoi are loc o scena ca cea cu ceapa din videoclipul Shakirei cu Alejandro Sanz, cel de se cheama La Tortura. Imaginati-va aceasta scena, dar cu varza acra in loc de ceapa si pe melodia lui Dan Spataru, Drumurile noastre toate, de pe postul preferat al lui Brad Antonio Marcelo Carmello Jonas Pitt, si anume Radio Romania Actualitati. Episodul se incheie tragic cu Lucecita cand se duce sa ii ceara lui Brad Antonio Marcelo Carmello Jonas Pitt zahar pentru cozonac si il surprinde taind castraveti cu Juanita Carmelita Sancho Panda.

A seguir en el proximo capitulo....

Doamnelor, daca vreti sa fiti fericite, mancati si faceti copii

Ai zice ca lumea s-a mai schimbat de vreo 100 de ani incoace. Pana sa citesti articolul acesta. Doamnelor, daca nu stiati, fericirea dumneavoastra nu poate fi atinsa decat daca mancati. Pentru asta trebuie sa lasati barbatilor grija carierei. Nu va mai bateti capul cu asemenea probleme. Cel putin asta spune un pseudo studiu preluat cu toata seriozitatea de catre ziarul online. In fata unui asemenea articol nu stiu daca sa rad sau sa ma iau cu mainile de cap. Citez : "Pentru a ajunge la această concluzie, specialiştii au chestionat 5.000 de voluntari, jumătate femei, jumătate bărbaţi, despre lucrurile care îi fac fericiţi. Potrivit rezultatelor, doar 10 la sută dintre femei consideră sexul singura modalitatea de a se simţi fericite. Deşi majoritatea femeilor au precizat că mâncarea le face să se simtă împlinite, 60 la sută dintre acestea nu se simt bine atunci când mănâncă în faţa partenerului lor, grijă care dispare odată cu înaintarea în relaţie. Familia ocupă locul doi în topul lucrurilor care le aduc fericirea femeilor, iar cariera este pe ultimul loc, deoarece bărbatul este considerat de către reprezentantele sexului feminin persoana care trebuie să aducă cei mai mulţi bani în casă." Hmmm, probabil de asta nu sunt eu fericita. Cred ca o sa mananc ceva. Ah da, si trebuie neaparat sa gasesc un barbat sa ma intretina. Pe cel care a scris articolul, pentru ca este in mod clar specialist in psihologie feminina...

Queen mood - Somebody to love

A Little Nightmare Music la Bucuresti

Muzica buna e ca un fel de mancare de sarbatoare si seara trecuta am participat la un adevarat festin. Unul dintre cele mai bune concerte la care am asistat. Dar si foarte mult umor. Chiar prea mult, avand in vedere ca rasul ma impiedica uneori sa savurez muzica. Joo si Igudesman sunt foarte buni comedieni, dar mai ales muzicieni desavarsiti. Micile enervari cotidiene au fost pentru ei prilej de sketch-uri. Asta ar trebui sa fie motivul pentru care la un moment dat pianistul schimba brusc melodia pe care o canta cu soneria telefonului care tocmai a rasunat in sala. Sau pentru pianul cu meniu vocal. Joo si Igudesman rad de tot, de muzicieni, de public, de ei insisi. Nimic nu e serios, iar cateodata ironia este muscatoare. Insa de data asta au avut un public pe masura. Care a surprins nuantele, care a ras cu ei in hohote, care nu a raspuns la provocari si care s-a simtit extraordinar. Si care s-a amuzat cand cei doi muzicieni l-au "periat" exagerat de mult.
Celor doi nu le e frica sa experimenteze cu muzica, sa combine melodii intr-o maniera inedita sau sa isi arate maiestria intr-un fel care te lasa fara suflu. Fanfaronic chiar. Nu le e frica sa faca nici glume fara perdea. Totul li se iarta. Dupa o portie de ras bun, iti servesc o bucata muzicala cantata impecabil care te lasa cu gura cascata. Uiti orice obiectie ai putea avea instant.

Singurul repros pe care l-as putea aduce acestui spectacol genial e ca nu a fost cu mult diferit fata de ceeea ce vazusem deja pe Youtube. Ma asteptam la sketchuri noi.

In Romania si-au castigat notorietatea pe Internet. Sunt sigura ca majoritatea persoanelor din sala, sau cel putin cei tineri, au ajuns acolo urmarind videoclipurile de pe Youtube. Mi se pare un exemplu fericit unde onlineul a luat-o inaintea offlineului. Sprijinit de valoarea intrinseca a artistului. Sunt curioasa ce zice despre acest concert un adevarat meloman, unul care merge regulat la concerte si stie despre ce e vorba mai mult decat mine. Oare e socat sau nemultumit de modul in care cei doi doboara tabuuri ? De combinatiile inedite : Mozart + I will survive al Gloriei Gaynor + The final Countdown de la Europe in aceeasi piesa, sau Mozart-Bond, etc ? Sau e si el cucerit de maiestria celor doi si le iarta pacatele?

Razbunarea porcului de Craciun

Tragem linia si de la capat

Din seria articolelor inspirate de clisee face parte si acesta. In curand ne vom trezi in 2011 si trecerea e insesizabila chiar daca e marcata de festivitatile explozive din jur. Acele cateva momente dintre ani de care tragem cu dintii incercand sa le expandam raman totusi clipe. Nu se deosebesc de alte momente si semnificatia noi le-o dam, noi facem din ele momente cruciale, pentru a marca etape. E momentul sa facem bilantul, sa stim unde stam si ce vrem sa facem mai departe. Sa constientizam ce am obtinut pana acum. Sa vedem care din visurile noastre pot fi realizabile si cum. Sa vedem ce e dispensabil. Sau ce e indispensabil. Si asta pana sa ajungem acei batranei incruntati care au senzatia ca viata lor a fost o mare nedreptate.

De la sarbatori de iarna si scortisoara la inundatii si tari exotice

Urasc iarna si nici macar perspectiva unor cadouri frumoase nu ma face sa privesc cu ochi buni sarbatorile. Nu mi se pare ca asta compenseaza frigul, zloata, coatele si ghionturile din mijloacele de transport sau privirile chiorase. Sau numarul mare de brazi sacrificati. Nu, nu ma pot hotari sa apreciez asa ceva. Continui boicotul impotriva obiceiurilor barbare de sarbatori. De ce sa cumperi mai mult decat poti manca, purta, folosi ? De ce sa tai un copac si apoi sa il arunci in strada cateva zile mai tarziu ? De ce trebuie sa te prefaci ca totul e perfect si sa zambesti unor oameni care se prefac si ei ? De ce trebuie sa ai concediu intr-o perioada in care nu poti profita de el ca e prea frig ? De ce trebuie sa asculti rebuturi muzicale scoase de la naftalina in fiecare an ?  Si daca nici asa nu v-am convins de ce nu e buna iarna, sa va spun cum ar trebui sa fie perioada ideala. Undeva, cald si bine, pe o plaja cu nisip fin, insurubata intr-o rochie vaporosa, cu un coctail intr-o mana si o tigara in alta. Dar nici macar fantezia asta nu-mi iese cum trebuie din cauza kilogramelor in plus pe care le capat iarna. Noroc ca Amor e orb. Totusi, iarna nu e un anotimp lipsit de surprize. Imaginati-va urmatoarea scena : o casa, 4 fete vesele, vin fiert cu scortisoara, muzica. Peste aceasta imagine pozitionati o a doua. O teava sparta, apa de doua degete in toata casa, frig => patinoar. Ia spuneti, cui ii plac sporturile de iarna ?

Cotidian - Statia de metrou Titan

Ajunge sa ridici privirile ca sa vezi fisuri. Nu, nu este o exprimare metaforica. Este voba despre statia de metrou Titan. Peretii sunt plini de fisuri, iar prin unele s-a infiltrat apa. Iarna trecuta erau cateva, iarna asta s-au inmultit. Nu am auzit nimic despre asta in presa, si nici de la Metrorex. Nu stiu cat de grav este, dar cred ca nici de bine nu e. Ironic, singura lucrare de restaurare a statiei a fost inlocuirea gurii de metrou din metal veche, de pe vremea comunismului cu una cu geamuri. Intre timp, noi fisuri apar. 

Sursa : www.panoramio.com

Apa infiltrata in pereti

Ma inteb cand o sa ne cada tavanul in cap daca nu facem ceva ?

Cinemateca de Aur : Goodbye Lenin (2003)

Trec prin perioada mea de vazut filme si m-am hotarat sa va povestesc ce m-a impresionat din ce am vazut. Incep cu un film mai vechiut, "Goodbye Lenin".

Un film despre o reconstituire a comunismului intr-o epoca in care comunismul este mult blamat poate starni controverse. Asta daca nu urmaresti filmul pana la sfarsit. Goodbye Lenin abordeaza o poveste insolita si semnificatiile care decurg din ea. Vorbeste despre drama comunismului si despre dificultatea de a te desprinde de singurul mod de viata care iti este cunoscut.

Un fiu reconstituie pentru mama sa cardiaca o lume disparuta, RDG inainte de caderea regimului comunist. O recreaza si pentru sine, pentru a-si regasi reperele pierdute odata cu rasturnarea sistemului de valori.

Cireasa de pe tort pentru acest film : muzica compusa de Yann Tiersen este foarte frumoasa.

Enjoy!