duminică, 17 iunie 2012

Cantecul

Vara se taraste lenes prin Bucuresti. Afara e cald, dar in camera e racoare si ma scufund in cartea palpitanta. Cainii au facut liniste pentru un moment. Cineva canta. O femeie cu o voce puternica, frumoasa. Ma bucur de muzica, de lumina, de racoare si zambesc singura.

 - Taci cioara ! se aude din blocul de alaturi un glas de femeie.

Ies la geam ca sa vad o tiganca frumoasa urmata de un baietel cu ochi suspiciosi. Imi zambeste si ma intreaba daca nu am sa-i dau ceva, vreo vechitura.

 - Canti foarte frumos, ii spun. Vin acum sa iti dau ceva.
 - Te asteptam atunci, imi spune ea.

Pescuiesc niste bani din portofel si ma grabesc. O gasesc unde o lasasem, tot cu zambetul pe buze. Canta in continuare pentru mine.

 - Taci, fa, odata ca vin sa te bat ! se aude o voce - de data aceasta de barbat - din blocul vecin.

 - Mai bine ai tacea, ii spun cu parere de rau.

 Zambetul nu-i dispare de pe chip. Ma intreaba daca nu am vreo haina veche, aratandu-mi fusta ei lunga, frumoasa. Alaturi de ea, baiatul slab ca un tar ma priveste cu neincredere. Ii dau niste bani si ne luam la revedere. Ea se indeparteaza in tacere.

Si uite asa, din cauza mea o tiganca frumoasa era sa manance bataie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu