Scrisoare netrimisa

Dragul meu necredincios,

Noi doi ne-am iubit frumos.

Ne-am iubit nebun, arzand,

Am trait trei ani visand.

Ai plecat fara de veste

M-ai lasat privind la creste,

M-ai lasat privind in zare

Fara nici o remuscare.

Vreau sa-ti spun c-aici e bine

Stiu sa respir fara tine

Stiu sa ma-ncalzesc la soare

Sa culeg flori de cicoare

Sa privesc catre-nainte,

Sa fiu copil fara minte.

Doar ca seara pe tacute

Incoltind pe nestiute,

Ca un vant usor de vara

Amintirea ta firava

Ma cuprinde peste suflet

Ma loveste ca un bocet

Ma atinge chiar in crestet.

Si atunci pentru o clipa

Ma preschimb, ma fac iar mica

Uit de toate, uit de frica

Si alunec in visare

Ca o barca pe o mare.