Scrisoarea a II a

Imi tot vine chef duium

Dorul sa mi-l plang nedemn

Sa imi strang curaj nebun

Sa iti scriu un vers solemn.

Si sa-l duc asa departe

Peste munti si peste ape

Sa-ti ajunga intr-o seara

Poate chiar la primavara.

Cand tristetea te cuprinde

Sa te-nvalui in cuvinte

Daca sensul l-ai uitat,

De nu stii de ce-ai zburat.

Sa te strang beteag in brate,

Sa te-ascult ca atunci, demult

Si daca nu esti atent

Sa iti fur si un sarut.

Sa te mint cu duiosie,

Sa iti spun ca va fi bine

Sa te-nvalui in lumina

Sa te-acopar cu iubire.

Si cand aripa-ti se-ntreama

Sa te insotesc cu ochii

Cum dai roata-n zarea-ntreaga

Si te pierzi intr-o vapaie.