Am trait in suflet cu o iluzie
Trebuie
sa fac o transfuzie
De
vis, de dimineti, de dulceata de gutui.
Trebuie
sa iau concretul
Si
sa-l scot din cui.
Sa-l
scot din camara, unde e,
Printre
borcanele de cireasa amara,
Cele
care sunt ale nimanui
De
cand ea s-a dus pe furis,
Lasand
in urma al toamnei frunzis.
Mi-a
intrat praful in ochi si am plans.
Nu
m-ai tinut niciodata strans,
Nu
mi-ai soptit niciodata cand mi-ai venit,
Nici
cand te-ai dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu