Saptamana trecuta am fost la Paris, din nou dupa ceva vreme intr-o incercare de a nu ma distanta total de lucrurile care mi-au placut acolo si de oamenii pe care nu am vrut sa ii sterg din viata mea. Nu am facut poze desi inainte sa ma duc planuiam sa fac. Raman doar imaginile pe care le-am pastrat in minte si pe care o sa incerc sa le creionez un pic aici.
Paris sub ninsoare. Frig. Innorat. La aeroport, babilonie: un amestec tumultos de franceza, spaniola, italiana si romana. Romeo si Julieta se saruta infocat inainte de a lasa departarea sa puna la incercare dragostea lor. Magazinele cu suveniruri se lauda cu cele mai autentice produse frantuzesti. E frig in dreptul usilor si cald in mijloc. Suntem pierdute in marea de oameni, un pic derutate dar bucuroase ca suntem acolo. Nu ne grabim, savuram momentul cel mai pretios dintre toate, inceputul aventurii, cand totul este posibil. Chez Tony, cafeaua este buna, fierbinte si tare.
Un apartament micut, un pic in dezordine pe langa gare d'Austerlitz. Zugravul nu a terminat inca spre disperarea noilor locatari. Inauntru valize nedesfacute, rasete, prajituri, prieteni. Cald. Ne tragem un pic sufletul dupa cele 7 etaje urcate. Suntem inmuiate de atmosfera calduroasa dupa frigul si oboseala calatoriei dar vrem sa iesim.
E frig afara si sunt multe luminite. S-a lasat intunericul. Restaurantele si cafenelele sunt populate, lumea e grabita sa se bage la cald. Terasele incalzite nu functioneaza, e prea frig. Le Baratin are bere buna, tonic cu lamaie si alune. Nu cerem mai mult. Conversatia se infiripa intre prieteni care nu s-au mai vazut demult sau prieteni care acum se descopera. Chelnerul flecareste vesel in acord cu numele localului. Foame.
Restaurantul este luminat bland. Un picut elegant, fara a fi ostentativ. Inauntru, sporovaiala vesela de la mesele vecine, unde oameni imbracati elegant discuta despre tot si nimic in cel mai pur stil frantuzesc. Zgomotul conversatiei trece lin la urechile mele fara sa rezoneze in vreun fel. Ca o muzica pe care o ascult fara sa incerc sa o inteleg. Mancarea este buna, paharul de vin nu ramane gol prea mult timp. Vorbim despre ce vrem sa facem maine.
Dimineata ne-a rezervat o surpriza placuta. Soarele se arata firav peste gare d'Austerlitz si imprejurimi dandu-ne speranta ca vom avea parte de o zi placuta. Hoinarim pe strazi printre oamenii care se indreapta spre drumurile lor cotidiene cu o placuta senzatie de bine si de aventura, un picut bucuroase ca azi chiulim, ca putem face ce vrem, ca suntem la Paris si avem o zi inaintea noastra sa exploram lenes.
Facultatea la care Veverita a facut 6 luni de Erasmus este innegrita si nu pare prea ingrijita din afara. De cealalta parte, cladirile sunt moderne : facute din geamuri, sub forma de turnuri circulare, sau care cuprind doar o sala de clasa seamanand cu niste cuburi aruncate prin curte de vreun copil plictisit. Veve e entuziasmata sa revada locurile si imi povesteste incantata patanii din timpul studentiei. Aici e cantina, pe aici au facut pompierii demonstratie de ne-am speriat noi... Patraundem inauntru intr-un scurt pelerinaj sa ne bem cafeaua luata de la automatul facultatii. Curtea e imensa, cladirile parca sunt exponate intr-un labirint si fara amintirile Veveritei ne-am fi pierdut. Automatul de cafea nu vrea sa ne asculte fara interventia unui student amabil care pare ca ii cunoaste secretele. Ne bem victorioase cafeaua. Incepe sa ninga cu fulgi mari. Suntem "incapcanate" de vremea care in mod evident nu tine cu noi. Dar nici macar ninsoarea nu ne tine pe loc. Pornim in explorare.
Rue Mouffetard e o straduta animata, galagioasa si conviviala care nu prea cunoaste somnul in al 5-lea arondisment. O strada istorica. De o parte si de alta a strazii sunt insirate restaurante, mici magazine, chiar si o biblioteca. Taraba cu fructe de mare e alaturi de cea cu sortimente de branza si de cea cu sticle de vin. Mirosuri imbietoare ne gadila narile, clatite umplute cu de toate, sendvisuri à la greque, sau alte minunatii delicioase. Mergem pana la Dome des Invalides, dar infrigurate decidem sa revenim pe rue Mouffetard unde ne bagam intr-un restaurant grecesc, nu prea scump, dar bun. Sunt multi greci pe rue Mouffetard. Patronul ne spune mandru ca bucataria greceasca seamana cu cea romaneasca si isi ia la revedere jovial de la noi la sfarsitul mesei. Cum e frig decidem sa mergem undeva acoperit mai departe.
Cité des Sciences este paradisul copiilor. Mai mult de jumate dintre vizitatori ne ajung pana la brau. Vedem la Geode si ratacim un picut fara tinta printre expozitii, atingand pietre si ascultandu-le povestea, sau incercand sa ne jucam cu diferitele jocuri instructive. Oboseala isi spune cuvantul si poposim morocanoase la cafenea. Ce facem mai departe? Gandul de a poposi undeva pare foarte atragator.
Apartamentul prietenilor nostri din Montrouge este primitor, caldut, locul ideal de popas. Paharul de rom nu ramane niciodata gol si discutia se incinge pe langa. Nimic nu dezleaga mai bine limbile decat romul martinican.
Veverita vrea sa revada Montmartre. Isi doreste sa bea un vin fiert la o terasa incalzita. Inarmate cu planul Parisului pe care il gasim gratuit in orice statie de metrou la ghiseu ne indreptam curajoase catre boemul cartier. Afara frig siberian. Mainile, nasul, dar si portiunile acoperite ale corpului sunt bocna. Iutim pasul pe stradutele in panta incercand sa tragem si cu ochiul in jur. Ajungem la piata pictorilor, acolo unde poti sa iti faci portretul, dar frigul a gonit majoritatea artistilor. Mai sunt vreo doi-trei curajosi sau poate disperati. Magazinele de suveniruri si restaurantele anima locul. E turistic, e scump. Intram intr-un magazin de suveniruri si suntem servite cu ciocolata. Vanzatorul e mandru sa ne impartaseasca cunostintele sale de romana : multumesc, cu placere, buna ziua. E foarte vorbaret, stie sa isi vanda marfa, dar reuseste sa ne aduca zambetul pe buze. E atat de frig, incat pe jos s-a format gheata si poti aluneca cu usurinta. Muzeul Dali pare o optiune atragatoare.
Intram in micul muzeu la cald, si admiram statui ciudate si picturi create prin tehnici indraznete intr-un sanctuar unde conceptul primeaza asupra formei. Il descoperimpe Dali extravagant, nebun si indraznet, iar veverita este fermecata.
Seara in care drumul meu s-a despartit de cel al Veveritei e seara in care am pus piciorul pe Champs Elysées. In ciuda frigului, strada era populata de lume eleganta. As fi vrut sa ma plimb, dar frigul era muscator. Intrasem intr-o alta lume, o alta fateta a Parisului, cea cosmopolita si extravaganta. Nu neaparat cea aproape de inima mea, dar o fateta pe care vroiam sa o descopar, ca si pe celelalte. Am intrat intr-un club la moda, club de streaptease dupa 12 noaptea, discoteca pentru cei care ies de la munca si vor sa se distreze pana atunci. Bufet suedez, bauturi incluse in pretul biletului. Muzica tare, corporatistii in camasa alba dansand alaturi de fete care se unduiau provocator. Nu prea era genul meu de loc, dar a fost o experienta. Am terminat seara intr-un bar luxuos, obscur, cu stele pictate pe pereti si cu betisoare parfumate arse in baia eleganta.
Cam astea sunt "pozele" pe care le-am facut la Paris si le-am adus cu mine pe lungul si obositorul drum de intors. Mai raman cele pe care nu le-am creionat aici, cu prieteni, cu discutii filozofice si rasete, cu emotii. Am fost de multe ori la Paris, dar de fiecare data am descoperit cate ceva nou. Nu ma indoiesc ca daca m-as intoarce as descoperi si alte lucruri.
Cateva poze gasite pe net cu locurile vizitate :
Gare d'Austerlitz :
rue Mouffetard:
Cité des Sciences
Montmartre
Muzeul Dali
Champs Elysées
