De la filme pacatoase la cartofi frantuzesti, frig de toamna si prieteni

De undeva din purgatoriu am incetat sa scriu. Inspiratia ma ocoleste cu regularitate si m-am obisnuit cu absenta ei. Dar dorinta surda de a comunica ma impinge sa raman ore intregi in fata foii albe. Fug de cuvintele goale, de aceea am preferat tacerea. Pixul meu s-a revoltat insa si ii voi face pe plac de data aceasta. Cine se plictiseste usor, poate insa sa sara acest post. Nu va fi un action post, un post thriller, nici macar un post romantic si in mod sigur nu unul de box office. Va fi un post gogolian. Va voi vorbi despre Mantaua mea sau de cat de incapatanat mi-e Nasul sa ramana o parte separata de mine si sa traiasca bine mersi in alta tara, in alt oras. Poate chiar in Sankt Petersburg.


A venit toamna gri si ma urmareste peste tot. Dau de ea nu numai pe strada, dar si in casa sau cand arunc o privire introspectiva in oglinda. Chiar si atunci cand incerc sa fac ceva, tot toamna e. As vrea sa vina odata primavara.

Zilele trecute am primit o invitatie de la o prietena la ShortsUP la Atelierul de Productie. Am vazut o serie de scurt metraje care aveau ca tematica pacatele contemporane. O viziune originala asupra desfraului, lacomiei, avaritiei, invidiei, maniei, lenei si trufiei in context contemporan. Un ingeras ne-a invitat sa scriem pe o foaie care pacat capital l-am infaptuit cel mai des. L-am scris pe al meu dintr-o suflare.

Recunosc, ma plictisesc repede. Si asta ar trebui sa fie un pacat capital. L-am putea numi nestatornicie. Trec de la un lucru la altul, fara sa termin nimic si raman cu o serie de intrebari si nedumeriri dar si cu sentimentul de inceput ratat. Inceputurile ratate au gust de toamna. Risc sa ma repet : nu-mi place toamna.

Vorbind de inceputuri, am inceput sa impartasesc cunostintele mele de franceza unor prieteni. Am fugit de predat ca dracu de biserica pana acum, dar mi-am dat seama ca imi place. Nu ca activitate pentru o viata ci ca inceput ratat. Este foarte frustrant pe cat e de recompensatoriu.

De la franceza am dat repede in gastronomie. Cum sa vorbesti despre limba franceza fara sa iei in considerare si condimentele, pardon, elementele culturale ? Si cu atat mai mult, cum sa vorbesti de elemente de cultura si civilizatie franceza fara sa vorbesti macar un pic de bucatarie ? Si uite asa am dat in cartofi frantuzesti. Si salata de fructe cu sirop de menta. Si cidru, bineinteles.

Da, cred ca mi-e dor de Franta. Sau mai bine zis de o parte din ce inseamna pentru mine Franta. Dar despre intoarceri o sa vorbesc in alt post. Sau poate o sa pastrez tacerea. Depinde, poate pixul meu o sa preia din nou initiativa.