O toamna de o zi in Bucuresti

Toamna vesela, roscata si insorita (asa cum ar trebui sa fie o toamna) am simtit-o anul acesta o zi : mai precis o duminica. Am profitat de ea ca sa ma simt turista in orasul meu. Am pornit deci in explorare pe stradutele de la Eroilor in cautare de buna dispozitie. Ma insoteau niste prieteni.

Am incercat sa privesc orasul meu cu ochi de nou nascut. Cu bucurie si mirare. Vroiam sa redescopar lucrurile si locurile pe langa care trec zi de zi. Poate totusi a mai ramas putina magie in Bucuresti.

Razoare e o zona de case vechi, mai mult sau mai putin renovate, scaldate intr-o mare ruginie de frunze. Casele din padure sau padurea dintre case ? Nu stiu...

Casutele au fiecare personalitate, fie ca e vorba de cele vechi sau de cele noi. Si aici Bucurestiul este un amestec neordonat de toate cate cele, de case vechi si decojite, de vilisoare noi sau de blocuri, marturii puse de-a valma ale diverselor etape prin care a trecut Bucurestiul de un secol incoace. Cateva case memoriale pierdute in anonimat nu se remarca prin nimic decat prin placuta discreta deasupra usii incuiate cu lacat. Blocurile sunt imbracate in verdeata parand chiar vesele sub rochia verde presarata cu flori.

                                                                                           



O serie de blocuri construite prin anii '50 pentru militari au la intrarea in curtea interioara bolte. Scaldate in lumina si verdeata, arata cam asa :

Am dat si de doua bisericute, una din lemn, cealalta mi se pare ca e Sf. Elefterie vechi, biserica surdo-mutilor :

Ne-am mirat vazand bancile acestea, ne-am intrebat din ce or fi facute si de cand sunt acolo :

Ah, da, si mai era si casuta albastra :

Iar cainii se odihneau lenes profitand de soare :

Cam asta am vazut noi in acea dupa-amiaza de duminica insorita. Si totusi, vrand sa aflu mai multe, am incercat sa ma uit pe Internet sa descopar istoria zonei. Nu am gasit decat anunturi cu inchirieri de case. Ma gandesc ca nu numai asta conteaza...