Am deschis ochii mari si ma uit tematoare in jur. Am senzatia ca nu e destul, ca nu sunt destul de buna, ca nu vad capatul drumului, ca poate voi coti din greseala pe o carare infundata. Ca ma uit prea mult la imaginea tulburata din oglinda. Ca te voi rani. Ca ma voi rani. Ca doare prea tare. Toate temerile si sperantele mi se zbat ca fluturi in stomac. Doar ochii nu clipesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ai incredere.
RăspundețiȘtergerene ranim prin propria noastra coexistenta, Rux. important e sa trecem mai departe, alaturi.