Acum imi dau seama ca tristetile si nefericirile nu m-au parasit niciodata. Le-am luat cuminte cu mine in trusa de voiaj de fiecare data cand incercam sa evadez. Undeva, alaturi de periuta de dinti si sticluta de parfum. Si pretindeam ca zambesc si totul avea un gust dulce-amar. Cand obosita, intr-un final am desfacut valijoara, am dat peste ele nou noute, nealterate de timp si de fuga.
Pe ultimul tren l-am lasat sa plece. M-am dus in gara si l-am petrecut cu privirea in timp ce se indeparta cu un fluierat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu