Stau tot timpul cu un drob de sare deasupra capului. Si daca o sa cada ? Si daca se intampla inimaginabilul ? Nedoritul ? Neganditul ? E acolo deasupra mea cand incep un proiect, cand am o idee, cand fac planuri. Asa ca decat sa-mi cada in cap, mai bine ma las pagubasa. Il iau peste tot cu mine de atatia ani, ca mi-ar fi si greu sa ma despart de el. Suntem ca ciocolata cu laptele, ca sacul cu peticul, ca Lolek cu Bolek. Poate ar fi timpul sa-mi iau ramas bun de la el, dar nu mai stiu cum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu