miercuri, 25 noiembrie 2009

Despre credinta si toleranta

Ieri am purtat o discutie interesanta cu un adept al reincarnarii si al predeterminarii. El incerca sa ma duca pe "calea cea buna", cu argumente destul de bune. Eu sustineam teoria haosului si a intamplarii. Din pur spirit de contrazicere:) Si spiritele s-au incins...

Totusi, credinta se defineste prin faptul ca nu exista dovezi. Sau pentru mine, cel putin. Crezi, pentru ca nu stii sigur. Poti alege sa crezi sau nu un lucru, dar nu poti sa ii impui celuilalt sa creada. Pentru mine nu credinta intr-o teorie anume a fost problema in discutia respectiva ci dorinta lui de a-mi impune propria lui parere ca Adevarul.

Pentru mine, fiecare e liber sa creada in ce vrea, si credintele celorlalti trebuie respectate. Ii respect credinta si sunt bucuroasa pentru el ca si-a gasit calea chiar daca nu coincide cu ce cred eu.

Nu sunt de acord nici cu cei care iau in deradere credintele celorlalti, considerandu-i naivi pentru ca vor sa creada in ceva care nu exista pentru ca nu e dovedit. Nu exista dovezi palpabile nici intr-un sens nici in celalalt. Nu sunt eu cea care sa le gaseasca:)

Si consider ca in sine, credinta nu e un lucru rau. Face parte din bagajul sufletesc care ne ajuta sa fim mai buni.

Daca fiecare ar fi respectat credinta celuilalt, cred ca am fi putut sterge usor cateva intamplari sangeroase din istorie...

3 comentarii:

  1. interesanta discutia cu prietenul tau adept al reincarnarii si al predeterminarii - un subiect care m-a fascinat dintotdeauna poate pentru ca - asa cum zici si tu - nu exista nici dovezi, nici limite nici legi!

    Dar : aceasta povestioara a ta ma duce totusi spre discutia noastra de pe messenger despre "personalitatea" unui blog de exemplu, rostul lui - care pana la urma e acela de a exprima credintele si ideile bloggerului - si parerea celorlalti despre blog, exprimata deskis si sincer, pozitiva sau negativa, rautacioasa sau romantica, amara sau rece si indiferenta, sau ... diabetic de aprobatoare ...

    Problema mea e statutul "proprietarului de blog" si al celor care vin si spun ceva pe acel bolg despre "stapanul" acestuia...

    daca blogul e un mic "stat in stat" - atunci bloggerul e, la alegerea sa : rege, presedinte democrat, dictator, etc. deci taie si spanzura cum vrea el ...


    Io ziceam pe mess ca blogul tau ar putea fi mai personal in ideea ca articolul despre sportul de care te-ai re-apucat era un pic stangaci dar tocmai asta era farmecul lui ... te reprezenta un pic mai mult si mai cald decat ai fi vrut tu ...

    de ce aceasta discutie acum ? pai aaa pt ca am nevoie sa stiu daca un "stapan" de blog e un mic dictator ... :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Oricine trebuie sa fie un mic dictator cand e vorba de imaginea lui pe net, sau asta e parerea mea. Sa taie si sa spanzure. Totusi pe tine nu te spanzur, stai linistita:) Si am pus inapoi si articolasul care ti-a placut. Gata razboiul, hai sa bem o bere de impacare. Da o dai tu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. gata ! facem pace, cu 3 conditii :

    1 - io dau 1 bere fara filtru

    2 - io scriu ce-mi trece prin cap la tine pe blog fara cenzura

    3 - tu imi asiguri aplauzele

    mmiirrllallammiiaaoouuuu

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog