luni, 21 noiembrie 2011

Poezie

Candva erai abur,
riu repede,
visare.
Acum esti fiara vie,
Ranita.
Ma privesti cu ochi de om.
Din salbaticia-ti am creat povesti.
Iti ling ranile cu limba-mi moale,
vindecatoare.

Am invatat demult sa nu mai ridic statui si sa caut rasuflarea calda
 in fiecare fiinta umana. 
In noaptea perfect inghetata
Respiratiile noastre se ridica in norisori
Impreuna
Intr-un vis polar
De fluture.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog