Paris - mozaic de impresii

Ambitia mea era sa scriu in fiecare zi despre Paris si experientele traite acolo, dar nu am avut nici timp si nici destul praf de stele pentru a-l asterne pe hartie. Parisul a fost cenusiu, cu nesfarsite calatorii cu metroul, cu oameni obositi si stresati, cu dezamagiri, cu strazi umede si covor de frunze moarte. Cu multa alergatura si prea putina poezie. Dar chiar si asa, m-am simtit mai vie ca nicicand, am fost inconjurata de prieteni si mi-am simtit inima batand cu putere. Asta e cu dedicatie :)



Labirintul din Paris

Daca este vreun loc unde sa ma pierd in Paris, acela este la Defense cu al sau Les Quatres Temps . Nu am fost niciodata fan al cumparaturilor si locul acesta ma nauceste. Sunt sigura ca e paradisul oricarui impatimit de shopping. E imens si foarte diversificat in produse. Pentru mine a fost labirint si mi-a dat multe batai de cap.

Atmosfera cel putin ciudata, imensitatea cladirilor futuriste si linistea nenaturala (caci masinile nu au acces aici ci doar in "maruntaiele" Defense-ului) precum si oamenii la costum, politicos - distanti fac din acest loc cadrul ideal pentru un roman SF. Minority report ? Hmmm...

 

Aeroportul Beauvais

Ultimul moment notabil din aceasta calatorie s-a intamplat chiar la aeroportul Beauvais si nu a fost neaparat un moment fericit. Din pacate tot acest rasism manifestat in Franta in ultima vreme la nivel inalt catre o anumita populatie isi arata neajunsurile. Vorbesc aici despre formalitatile de plecare, la care am fost supusa pentru prima data, la cele de "imigrare" care constau intr-un control suplimentar pentru pasagerii care calatoresc catre Romania (dupa ce am trecut de controlul pasaportului, al bagajelor, trecerea prin usa cu senzori). Adica dupa toate aceste controale, ne-au mai cerut odata actele. Recunosc, nu inteleg logica...
Apoi a trebuit sa asteptam imbarcarea intr-o sala separata de restul pasagerilor.

Nu stiu la ce nivel s-au hotarat aceste masuri, dar nu am putut sa nu ma simt indignata. Iubesc Franta. Stiu ca nu toti discrimineaza si pot chiar sa spun ca unii dintre cei mai deosebiti oameni pe care ii cunosc traiesc in Franta. Dar nu pot sa nu condamn tratamentul de care am avut parte. Il vad ca pe unul dintre lucrurile care demonstreaza ca toti mai avem de lucrat la capitolul toleranta si acceptarea celuilalt. Chiar si cei care se cred mai buni (da, aici pot fi acuzata de prejudecata :) )

******

Nu vreau insa sa inchei pe aceasta nota mohorata pentru ca per total, ca intotdeauna cand merg in Franta, m-am bucur la maxim, mi-am incarcat bateriile si am trait experiente mai mult sau mai putin revelatoare. Nici data aceasta nu a fost exceptie. Si pot sa spun ca mi-am lasat jumatate de inima acolo...