Cotidian

Dap, cotidianul rutinier, munca - casa si doua intamplari care mi-au ramas tiparite in minte, desi la prima vedere nu au nimic spectaculos. Atat de mult incat am tinut sa scriu despre ele.

Prima dintre ele : Metrou. Zgomotosul metrou care merge pe ruta Preciziei - Anghel Saligny, intunecos, murdar se umple de oameni obositi, de-abia scapati de la munca. Lumea se repede la scaunele libere. Doua dintre scaune erau ude. Nimeni nu indrazneste sa se aseze pe ele. Oamenii se apropie, privesc lung, apoi se indeparteaza. Apa tresalta, se revarsa putin cand metroul se pune in miscare. La prima statie urca un tanar. Se apropie de scaune. Priveste. Scoate un ziar si incepe sa stearga constiincios un scaun. Termina cu primul scaun si se apuca sa il stearga si pe al doilea. In jur oamenii se holbeaza la el ca la un extraterestru. Oare doar martienii sterg doua scaune ca sa mai poata sta cineva jos ?

A doua : Frig si intuneric. Pe strada - lume grabita. Langa gard - un tanar plangand, vizibil ranit. Plange de ti se rupe inima. Chiar asa si spune o femeie care trece pe langa el : "Mi se rupe inima". Nimeni nu se opreste...